Terentie din Cartagina

Sfântul Mucenic Terentie din Cartagina a suferit în vremea împăratului Deciu (249-251), împreună cu o ceată de credincioși. Împăratul dăduse un edict prin care toți supușii erau siliți să aducă jertfe idolilor. Fortunatian, dregătorul Africii, a adunat poporul în piață, a arătat uneltele de chin și a vestit că nimeni nu scapă de jertfă. Mulți s-⁠au speriat și au primit, dar patruzeci de creștini, în frunte cu Terentie, și-⁠au mărturisit cu îndrăzneală credința în Mântuitorul.

Fortunatian s-⁠a mirat de curajul lor și a întrebat cum pot ei, oameni înțelepți, să mărturisească drept Dumnezeu pe Cel ce a fost răstignit ca un răufăcător. Terentie a răspuns că ei cred în Mântuitorul care a primit de bunăvoie moartea pe cruce și a înviat a treia zi. Înțelegând că Terentie îi îmbărbătează pe ceilalți, dregătorul l-⁠a închis în temniță cu trei dintre cei mai apropiați prieteni ai lui: Africanus, Maxim și Pompiu. Pe ceilalți, între care Zenon, Alexandru și Teodor, a încercat să-⁠i silească să se lepede de Hristos, dar nici îndemnurile, nici chinurile, nici fierul înroșit, nici oțetul turnat peste răni, nici sarea, nici ghearele de fier nu i-⁠au clintit.

Aduși apoi în templu, mucenicii s-⁠au rugat lui Dumnezeu să surpe locașul idolesc, iar idolii au căzut și s-⁠au făcut țăndări, iar apoi s-⁠a prăbușit tot templul. Dregătorul a poruncit să fie ucis, iar cei treizeci și șase au plecat capetele sub sabie, lăudând pe Dumnezeu. Terentie, Maxim, Africanus și Pompiu au fost apoi puși în lanțuri grele și lăsați să moară de foame în temniță, dar un înger al Domnului le-⁠a scos lanțurile și i-⁠a hrănit. Dregătorul a pus vrăjitorii să aducă în temniță șerpi și târâtoare, însă șerpii s-⁠au întors împotriva vrăjitorilor și i-⁠au mușcat. Mânios, Fortunatian a poruncit să li se taie capul. Creștinii le-⁠au luat trupurile și le-⁠au îngropat cu cinste în afara cetății.

Sfântul Terentie este pomenit, după calendar, la 26 martie, 23 aprilie și 10 noiembrie.