Timon de la Nadeevo

Sfântul Cuvios Timon de la Nadeevo, stareț, pe numele din lume Tihon Fiodorov, s-⁠a născut în 1766 în orașul Balahna, gubernia Nijni Novgorod, în familia diaconului Teodor și a soției sale Anisia. Învățat de tatăl său, la șapte ani citea curent cărțile bisericești și iubea singurătatea și rugăciunea. După școala teologică din Nijni Novgorod s-⁠a întors în casa părintească, la tatăl bolnav, și în acei ani făcea adesea pelerinaje la mănăstirile din eparhiile Nijni Novgorod, Kostroma, Vladimir și Tambov.

La douăzeci de ani s-⁠a căsătorit cu Evdochia, fiica unui slujitor al bisericii din Balahna, și a fost hirotonit diacon la biserica Sfântul Alexei din satul Zinikovo. Soția lui a murit curând. Ca să-⁠și aline durerea, diaconul Tihon mergea adesea la Pustia Sarov, unde mare sfânt al pământului rus, Cuviosul Serafim de Sarov, i-⁠a devenit părinte duhovnicesc. Cu binecuvântarea părintelui Serafim, în 1800 a intrat în Mănăstirea Înălțarea de la Peșteri din Nijni Novgorod și a primit curând tunderea cu numele Troadie. În 1801 episcopul Veniamin a numit pe ierodiaconul Troadie ctitor al mănăstirii Maicii Domnului și a Sfântului Teodor din Gorodeț, loc în care până în 1239 s-⁠a aflat sfânta icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Teodorovo. În ianuarie 1804 a fost tuns în monahism cu numele Timon, după Sfântul Apostol Timon, unul din cei șaptezeci. În 1814 episcopul Moise l-⁠a hirotonit ieromonah.

În 1818, bolnav, a fost eliberat din slujba de ctitor. Dorind viață de nevoință în singurătate, a trecut la Pustia Vysokogorsk de lângă Arzamas și apoi a făcut pelerinaj la locurile sfinte din nordul Rusiei. Atunci a vizitat prima oară Pustia Nikolo-⁠Nadeevo din eparhia Kostroma și, îndrăgind locul, a hotărât să se mute acolo. Sfântul Serafim a binecuvântat dorința lui, spunându-⁠i să semene pentru ca florile să înflorească. Din primăvara lui 1825 a locuit în Pustia Nadeevo, iar la zece verste de mănăstire și-⁠a săpat un bordei și a petrecut în ea șapte ani în post, rugăciune și gândire la Dumnezeu, venind la mănăstire doar duminica și în sărbători pentru slujbe.

La începutul lui 1832, după tradiție, Domnul i S-⁠a arătat și i-⁠a poruncit să refacă Pustia Nadeevo, închinată Sfântului Nicolae și veche locaș de nevoință, atunci în ruină, fără frați statornici. Bătrânul, în vârstă de 65 de ani, slab de trup și fără mijloace, socotea lucrul peste puterile lui. Într-⁠un vis ușor i s-⁠a arătat însă Sfântul Nicolae, care i-⁠a spus că Domnul poate să-⁠l ajute și i-⁠a arătat un sac plin cu aur. Îndoielile s-⁠au risipit și s-⁠a pregătit de lucru. În aprilie 1832 a mers pentru ultima oară la Sarov, la Sfântul Serafim, care l-⁠a binecuvântat și i-⁠a spus să semene grâul primit peste tot, pe pământ bun, pe nisip, pe piatră, pe cale și între spini, căci ceva va încolți și va rodi, chiar dacă nu repede. Binecuvântându-⁠l, Serafim i-⁠a vestit și apropiata sa trecere la Domnul peste opt luni, i-⁠a spus că el va mai trăi șapte ani după el și i-⁠a lăsat o pereche de încălțări de scoarță, să le poarte atunci când Domnul îl va chema.

Tot în 1832 a început să zidească la Nadeevo o biserică de piatră cu hramul Adormirii, cu altare închinate Sfântului Nicolae și Cuviosului Macarie de la Unjea, terminată în 1837. A săpat în jurul mănăstirii un șanț, asemenea celui de la Diveevo, și un izvor, pe care l-⁠a sfințit în cinstea Sfântului Nicolae. Domnul l-⁠a învrednicit cu darul înainte-⁠vederii și al facerii de minuni, iar dragostea și smerenia lui au atras mulțimi de oameni, călugări și mireni, care cereau sfat, mângâiere și învățătură. Printre ucenicii lui s-⁠a numărat și episcopul Vladimir (Aleavdin) al Kostromei și Galiciei.

Cuviosul Timon s-⁠a mutat în pace la Domnul la 21 ianuarie 1840, după stilul vechi, și a fost îngropat la Nadeevo, în spatele altarului bisericii Adormirii. Ultimele lui cuvinte către frați au fost un îndemn la credință în purtarea de grijă a lui Dumnezeu, la viață înfrânată, rugăciune privegheată și pocăință fără prefăcătorie, pe drumul spre veșnicie. În veacul al XX-⁠lea pustia a fost închisă și pustiită, dar credincioșii au continuat să vină la mormântul său și la izvorul Sfântului Nicolae, unde, prin rugăciunile lui, se petrec până azi vindecări. La 25 decembrie 2003 a fost trecut în rândul sfinților cinstiți local din eparhia Kostroma, ca încununare a sărbătoririi, pe pământul Kostromei, a o sută de ani de la canonizarea Sfântului Serafim de Sarov.

Este pomenit la 5 februarie în Soborul sfinților din Kostroma și la 12 septembrie (zi mobilă) în Soborul sfinților din Mitropolia Nijni Novgorod, după stilul nou.