Timotei Citețul

Sfinții Mucenici Timotei Citețul și soția sa Maura au pătimit pentru credință în Egipt, în vremea prigoanei lui Dioclețian (284-305). Timotei era din satul Perapa din Tebaida egipteană, fiul unui preot pe nume Picolpos. A fost făcut citeț în clerul bisericii și păstrător și copist al cărților de slujbă. Fiindcă păstra cărți creștine, pe care împăratul poruncise să fie confiscate și arse, a fost pârât și adus înaintea guvernatorului Arian, care i-⁠a cerut să predea cărțile sfinte. Pentru refuzul lui, sfântul a fost supus unor chinuri cumplite: i-⁠au vârât în urechi două vergi de fier înroșite, din care a orbit. Timotei a răbdat cu vitejie și a mulțumit lui Dumnezeu că l-⁠a învrednicit să pătimească pentru El. Călăii l-⁠au atârnat cu capul în jos, cu o bucată de lemn în gură și o piatră grea de gât. Chinurile lui au fost atât de mari, încât până și cei care îl chinuiau l-⁠au rugat pe guvernator să le ușureze.

Atunci i s-⁠a spus lui Arian că Timotei avea o soție tânără, Maura, cu care se căsătorise cu doar douăzeci de zile mai înainte. Arian a poruncit s-⁠o aducă, nădăjduind că prezența ei îi va frânge voința. Timotei a îndemnat-⁠o pe soție să nu se teamă de chinuri, ci să-⁠i urmeze calea. Sfânta Maura a răspuns: „Sunt gata să mor împreună cu tine”, și s-⁠a mărturisit curajos creștină. Arian a poruncit să i se smulgă părul din cap și să i se taie degetele de la mâini. Maura a răbdat chinul cu bucurie și i-⁠a mulțumit chiar guvernatorului pentru osteneala prin care i se iertau păcatele. Apoi Arian a poruncit s-⁠o arunce într-⁠un cazan cu apă clocotită, dar ea n-⁠a simțit nicio durere și a rămas nevătămată. Bănuind că slugile umpluseră cazanul cu apă rece din milă, Arian s-⁠a apropiat și i-⁠a poruncit să-⁠l stropească cu apă din cazan. Când a făcut-⁠o, Arian a țipat de durere și și-⁠a tras mâna opărită. Pentru o clipă, recunoscând puterea minunii, a mărturisit pe Dumnezeul în care credea Maura ca Dumnezeu adevărat și a poruncit s-⁠o elibereze. Dar diavolul avea încă mare putere asupra guvernatorului, care a început iar s-⁠o îndemne să aducă jertfă zeilor păgâni. Neizbutind, a născocit chinuri noi. Poporul a început să murmure și să ceară oprirea chinurilor aduse unei nevinovate, dar Maura s-⁠a întors către mulțime: „Nimeni să nu mă apere. Am un singur Apărător, pe Dumnezeu, în care îmi pun nădejdea.”

În cele din urmă, după îndelungi chinuri, Arian a poruncit ca mucenicii să fie răstigniți. Zece zile au stat pe cruci, față în față, iar în a zecea zi și-⁠au dat sufletele Domnului, în anul 286. Mai târziu s-⁠a instituit o sărbătoare solemnă a sfinților Timotei și Maura la Constantinopol și s-⁠a ridicat o biserică în cinstea lor. Capul Sfintei Maura se află în biserica din Koilani, Limassol, Cipru, iar fragmente din moaștele ei la Mănăstirea Kykkos din Cipru și în biserica grecească din Veneția. Sunt pomeniți la 3 mai (stil nou; 16 mai pe stil vechi).