Timotei din Tebaida

Sfântul Mucenic Timotei din Tebaida, citeț, a pătimit în anul 286, în vremea celei mai aprige prigoane a împăratului Dioclețian, împreună cu soția sa Maura. Cei doi creștini au fost prinși la douăzeci de zile după nuntă și aduși la judecată înaintea lui Arian, dregătorul Tebaidei Egiptului. După tradiție, Timotei era citeț la o biserică din partea locului, păstrător și copist al cărților de slujbă, iar tatăl lui, Picolpos, era preot. Era din satul Perapei și fusese pârât că ține cărți creștine, pe care, din porunca împăratului, ostașii le strângeau și le ardeau.

Dregătorul a cerut să i se dea cărțile sfinte, iar Timotei a refuzat, spunând că un tată nu-⁠și dă copiii la moarte și nici el nu poate pune în mâini necurate aceste cărți. Arian i-⁠a arătat uneltele de chin, dar Timotei i-⁠a răspuns că vede și el uneltele, însă dregătorul nu vede îngerii lui Dumnezeu care îl întăresc. I-⁠au străpuns urechile cu vergi de fier înroșite în foc, ceea ce i-⁠a luat vederea, l-⁠au atârnat cu capul în jos, cu o bucată de lemn în gură și o piatră grea legată de gât. Suferința era atât de grea încât până și călăii au cerut dregătorului să o ușureze.

Atunci Arian a aflat că Timotei se însurase de doar douăzeci de zile și a adus-⁠o pe Maura, nădăjduind că el se va clătina în fața ei. La cererea ei, i s-⁠a scos lemnul din gură, iar Timotei a îndemnat-⁠o să nu se teamă de chinuri și să meargă cu el la nevoința mărturisirii. Maura a răspuns că este gata să moară împreună cu el. Dregătorul a pus să i se smulgă părul și să i se taie degetele, apoi a aruncat-⁠o într-⁠un cazan clocotit. Ea nu a simțit durerea, iar când a stropit cu apă din cazan mâna dregătorului, acesta a strigat de arsură. Arian a mărturisit pe moment că Dumnezeul Maurei este adevăratul Dumnezeu, dar puterea celui rău a pus iar stăpânire pe el și a început să născocească alte chinuri. Mulțimea s-⁠a răzvrătit, cerând încetarea batjocurii față de o femeie nevinovată, iar Maura a spus că nu are alt Apărător decât Dumnezeu, în care nădăjduiește.

După lungi chinuri, Arian a poruncit să fie răstigniți, față în față. Nouă zile au rămas pe cruci, îmbărbătându-⁠se din priviri și din cuvinte, iar a zecea zi și-⁠au dat sufletele în mâinile lui Dumnezeu, în 286. Mai târziu, la Constantinopol, pomenirea lor a început să fie sărbătorită cu fast și s-⁠a ridicat o biserică în cinstea lor. Moaștele Sfântului Timotei se află într-⁠o mănăstire mică, Discuri, din Creta, lângă satul Axos. Cum „Maura” înseamnă în greacă „neagră”, în Macedonia ziua lor este numită „Ziua Neagră”.

Sfântul Timotei este pomenit la 16 mai, după stilul nou.