Tit din Bostra

Sfântul Ierarh Tit din Bostra, episcop, a murit în jurul anului 378 și este cunoscut ca scriitor și orator învățat. Cetatea Bostra se află în Arabia Auranitis. Împăratul Iulian Apostatul, în vremea neliniștilor din Bostra cauzate de înviorarea păgânismului, i-⁠a spus lui Tit că îl va socoti pe el și pe restul clerului creștin răspunzători pentru tulburări. Tit i-⁠a scris drept răspuns că, deși creștinii sunt mai mulți decât păgânii, turma a rămas în pace datorită îndemnurilor lui și va rămâne așa și mai departe, în ciuda provocărilor păgânilor. Atunci Iulian a trimis, la 1 august 362, o scrisoare cetățenilor din Bostra, cerându-⁠le să-⁠l alunge pe Tit, fiindcă i-⁠ar fi „defăimat”, spunând că păstrează pacea datorită îndemnurilor lui și nu din firea lor pașnică. Însă până la moartea lui Iulian, Tit a rămas episcop al Bostrei.

Tit este numărat printre episcopii care au semnat scrisoarea Sinodului din Antiohia către împăratul Iovian, în 363, în care simbolul niceean era primit cu o rezervă în favoarea unei înțelegeri „semiariene” a înțelesului de aceeași ființă.

Sozomen îl numește pe Tit, împreună cu Eusebiu de Emesa, Vasile de Ancira, Sfântul Chiril al Ierusalimului și alții, unul dintre marii scriitori bisericești din vremea lui Constanțiu. Fericitul Ieronim spune despre el că a fost un scriitor a cărui învățătură lumească era la fel de însemnată ca știința Sfintei Scripturi, și vorbește de cărțile lui „puternice” împotriva maniheilor. Lucrarea împotriva maniheilor este pomenită și de Epifanie și de Teodoret. Din scrierile lui s-⁠a păstrat doar o mică parte. Cele patru cărți „Împotriva maniheilor” sunt printre cele mai importante lucrări combătătoare de felul lor și abundă în citate din scriitori manihei. Într-⁠un loc Tit pare să se aplece spre părerea lui Origen despre caracterul vremelnic al chinurilor iadului. Cartea a patra și cea mai mare parte din a treia se cunosc doar în traducere siriacă.

Din celelalte lucrări au rămas fragmente, între care o tâlcuire la Evanghelie, din care se vede că Tit ținea de școala exegetică antiohiană și punea mai mult accent pe tâlcuirea literală decât pe cea alegorică. Numele lui nu este trecut în calendarul de astăzi al Bisericii Ortodoxe Ruse. Este pomenit la 7 martie, după stilul nou.