Toma Maleinos

Cuviosul Toma Maleinos (Toma de la Malea) a fost un cuvios din secolele al IX-⁠lea și al X-⁠lea, fost comandant de oști, ajuns monah și sihastru. Este pomenit la 7 iulie după calendarul vechi; izvorul ucrainean îl pune la 20 iulie, laolaltă cu Acachie din „Scară”.

După izvoare, Toma s-⁠a născut în secolul al IX-⁠lea (după izvorul ucrainean, la Malea, în Laconia) și a fost întâi comandant de oști, care a adus în repetate rânduri poporului său biruință în lupte și războaie. Era de statură foarte mare, ceea ce înfricoșa pe vrăjmași. Pentru aceasta se bucura de vază și respect între ai lui. Dar Toma a ales slujirea lui Dumnezeu în locul slavei și cinstirilor și a primit tunderea în monahism. Cerceta bătrânii monahi, căutând cu mare smerenie la ei îndrumări pentru calea duhovnicească.

După câțiva ani de la tundere, Toma, primind binecuvântarea pentru viața de pustnic și întărit duhovnicește printr-⁠o arătare deosebită primită prin proorocul Ilie, a lăsat lumea și s-⁠a retras pe muntele Malea (după izvorul rus, în partea de răsărit a Athosului; după izvorul sârbesc, Ilie l-⁠a dus pe muntele numit Malea, lângă Muntele Athos; după izvorul ucrainean, după o altă variantă, muntele Malea din Laconia). Acolo a dus o viață de nevoință, strălucind prin virtuți și minuni, luptând cu multe ispite și supunând, cu harul lui Dumnezeu, trupul duhului. Se crede că Dumnezeu i-⁠a dat darul de a vindeca pe cei ce sufereau de orice boală, de aceea veneau mereu creștini la el, iar Toma nu a refuzat niciodată să le dea ajutor, chiar dacă se ascundea de lume.

A murit în secolul al X-⁠lea, la adânci bătrânețe, iar la mormântul lui s-⁠au petrecut multe minuni. Credincioșii se roagă Sfântului Toma pentru ajutor în lupta cu bolile.