Varahie din Melitene

Sfântul Mucenic Varahie din Melitene este pomenit împreună cu Sfântul Mucenic Ieron și cu ceilalți mucenici care au pătimit la Melitene. Pagina de calendar nu spune nimic aparte despre Varahie, ci istorisește suferința grupului.

Ieron s-⁠a născut în orașul Tiana, în Capadocia, din mama cucernică Stratonica, pe vremea împăraților Dioclețian și Maximian. Când împărații au aflat că locuitorii Armeniei și Capadociei nu se închină idolilor, au trimis doi oameni cruzi, Agricolaie în Armenia și Lisie în Capadocia, cu porunca să-⁠i omoare pe creștinii care nu vor jertfi idolilor și să înroleze în oaste pe toți bărbații și tinerii puternici. Lisie a aflat de Ieron, om voinic și curajos, și a trimis ostași să-⁠l aducă. Ieron, aflând că este luat la oaste, a refuzat să meargă cu ei, socotind păgubitor pentru un creștin să slujească alături de idolatri. Ostașii au vrut să-⁠l ia cu forța, iar el a apucat un lemn și i-⁠a bătut, izgonindu-⁠i ca leul pe iezi. Ostașii au revenit mai mulți, iar Ieron s-⁠a închis într-⁠o peșteră cu optsprezece creștini și a respins asediatorii. Lisie a trimis la el un prieten, Chiriac, care a sfătuit pe ostași să plece și l-⁠a îndemnat pe Ieron cu blândețe să se supună și să meargă la înrolare. Ieron s-⁠a lăsat convins, a mers acasă la mama lui, o văduvă bătrână și oarbă, și, după ce a plâns-⁠o și și-⁠a luat rămas bun, a pornit spre Melitene cu ostașii, luând cu el rude și credincioși, între care Victor, Matronian și Antonie. Noaptea, cineva îmbrăcat în alb i-⁠a vestit în vis că merge bine, că se luptă pentru Împăratul ceresc și că va primi curând cinste și slavă. Ieron a povestit aceasta prietenilor cu bucurie și a spus că nu-⁠l tulbură decât durerea mamei sale, pe care o lasă lui Dumnezeu.

La Melitene Ieron a fost închis în temniță cu alți treizeci și trei de creștini și i-⁠a sfătuit să nu se supună, nu se închine idolilor și să aducă jertfă de laudă adevăratului Dumnezeu. Ceilalți au primit sfatul cu bucurie. Dimineața Lisie i-⁠a judecat. Sfinții au răspuns că ar fi nebuni să dea unor lucruri de lemn și piatră cinstea cuvenită numai lui Dumnezeu. Ieron a recunoscut că el i-⁠a bătut pe ostași, spunând că ura pe cei ce L-⁠au urât pe Domnul. Mâniat, Lisie a poruncit să i se taie mâna până la cot, iar pe ceilalți i-⁠a pus să fie bătuți fără milă, apoi au fost iar aruncați în temniță, unde au mulțumit lui Dumnezeu. Victor, slăbit de bătăi și temându-⁠se de mai rele, a mituit un slujbaș să-⁠i șteargă numele din catastif și a ieșit noaptea din temniță, dar a murit curând, pierzând și averea, și viața, și cununa muceniei. Ieron a plâns amar și, înainte de moarte, și-⁠a lăsat averea din Pisidia surorii sale Teotimia, iar restul mamei, rugând rudele să-⁠i ducă ei și mâna tăiată, să fie pusă într-⁠o casă primită de la dregătorul Rustic din Ancira.

În a cincea zi Lisie i-⁠a chemat iar, i-⁠a îndemnat cu mângâieri și amenințări, apoi, văzându-⁠i neclintiți, i-⁠a bătut cu bețe și i-⁠a osândit la tăierea capului. Mergând spre locul execuției, sfinții cântau „Fericiți cei fără prihană în cale, care umblă în legea Domnului”, iar acolo au îngenuncheat și au zis: „Doamne Iisuse Hristoase, primește sufletele noastre”. Capetele li s-⁠au tăiat cu sabia. Antonie și Matronian au cerut trupul lui Ieron, iar Lisie a vrut să dea capul numai pentru atâta aur cât cântărește. Un om bogat, Hrisafie, a dat aurul, a luat capul și l-⁠a păstrat cu cinste. Antonie și Matronian au fugit noaptea cu mâna sfântului, iar ceilalți creștini au îngropat în taină trupurile mucenicilor. Stratonica a primit mâna fiului, a spălat-⁠o cu lacrimi, a sărutat-⁠o și a așezat-⁠o unde îi rânduise el. Mai târziu Hrisafie a zidit o biserică pe locul unde au fost decapitați mucenicii și a pus în ea capul lui Ieron.

Sfântul Varahie este pomenit, după calendar, la 20 noiembrie.