Varlaam

Sfântul Cuvios Mucenic Varlaam, monah, este unul dintre mucenicii Mănăstirii Arătarea Domnului din Kostroma, uciși în Vremea Tulburărilor. Pagina de calendar îl numește aparte doar ca monah, fără alte amănunte despre viața lui, și povestește soarta întregii obști.

Mănăstirea, întemeiată în deceniul al treilea al secolului al XV-⁠lea de Cuviosul Nichita de la Kostroma, ucenic al Cuviosului Serghie de Radonej, era bine rânduită la începutul veacului al XVII-⁠lea. În 1608 oștile celui care se numea Dmitri al II-⁠lea, „hoțul de la Tușino”, au câștigat bătălii, iar orașele, între ele Kostroma, au hotărât să-⁠i jure credință. Jaful și silnicia intervenților au stârnit curând o răscoală. Tușinienii au trimis cete pedepsitoare, iar la 28 decembrie (stil vechi) 1608 au cucerit Kostroma. Monahii mănăstirii le-⁠au opus împotrivire, așa că la 30 decembrie mănăstirea a fost luată cu sila și jefuită, iar apărătorii ei au murit ca mucenici. Istoricul I. V. Bajenov scria că monahii, credincioși țarului, s-⁠au închis în mănăstire și au prețuit datoria și jurământul mai mult decât bogățiile și viața.

Sinodicul mănăstirii îi pomenește pe cei uciși: preoții monahi Trifil, Macarie și Savatie, ierodiaconul Atenoghen și monahii Varlaam, Dionisie, Iov, Irodion, Simeon, Chiril, Maxim, Ioasaf și Gurie, apoi trei slujitori, cinci slujitoare și treizeci și patru de țărani ai mănăstirii. Au pierit și monahii mănăstirii Înălțării Sfintei Cruci din Kremlinul Kostromei. În februarie 1609 o nouă răscoală a alungat pe invadatori. Pomenirea lor se făcea la mănăstire în fiecare an, la 30 decembrie, până la închiderea ei în veacul al XX-⁠lea; după renașterea din 1990, tradiția a fost reluată. La 5 martie 2004 Patriarhul Alexei al II-⁠lea a întărit lista Soborului sfinților din Kostroma, în care sunt și numele lor.

Sfântul Varlaam este pomenit la 5 februarie, în Soborul sfinților din Mitropolia Kostroma, după stilul nou.