Varnava Nadejdin din Belogorie

Sfântul Cuvios Mucenic Varnava Nadejdin din Belogorie, monah, este pomenit printre frații Mănăstirii Belogorsk uciși în august 1918 împreună cu egumenul lor, arhimandritul Varlaam. Calendarul nu dă nimic aparte despre el, ci istorisește soarta mănăstirii.

Varlaam, pe numele din lume Vasile Eufimovici Konoplev, s-⁠a născut în 1858 într-⁠o familie de țărani bespopovți din uzina Iugo-⁠Knaufski, ținutul Osa, gubernia Perm. Căutând adevărul prin citirea Scripturii și prin rugăciune, a ajuns, după cum scrie în autobiografia lui, să se unească cu Biserica Ortodoxă prin mirungere în anii nouăzeci ai secolului al XIX-⁠lea, odată cu tatăl lui, cu frații și cu familiile lor, în total nouăsprezece oameni. În noiembrie 1893 a fost tuns rasofor și s-⁠a așezat pe Muntele Alb, unde au început să se adune cei ce voiau viață monahală. La 1 februarie 1894 a primit tunderea în monahism cu numele Varlaam, a doua zi a fost hirotonit ierodiacon, iar la 22 februarie ieromonah. A condus mănăstirea misionară ridicată pe Muntele Alb, numită mai târziu Athosul Uralului, a reînnoit slujbele după tipic și a pus preț pe predică, spusă dimineața și seara; nicio slujbă nu rămânea fără învățătură. Un preot din Perm scria în 1913 că părintele Varlaam era povățuitorul de conștiință al mirenilor și al monahilor, un om al asprimii nevoinței, al tăriei sufletești și al nevinovăției de copil, iar mulțimi veneau la el din toată gubernia.

La începutul lunii iunie 1917 s-⁠a săvârșit în mănăstire ultima mare sărbătoare, sfințirea catedralei, la care a venit și episcopul Andronic al Permului. Peste un an, în august 1918, bolșevicii au pus stăpânire pe mănăstire: au răvășit și pângărit altarul catedralei, au făcut din chilia arhimandritului un loc de nevoi, iar atelierul de icoane l-⁠au schimbat în teatru. Mulți monahi au fost uciși după cumplite chinuri. La 12 (25) august ostașii roșii l-⁠au arestat pe egumenul Varlaam și l-⁠au împușcat pe drum spre orașul Osa. Au murit ca mucenici și mulți monahi, între care ieromonahii Serghie, Ilie, Veaceslav, Ioasaf, Ioan și Antonie, ierodiaconii Mihei, Visarion, Matei și Eftimie, monahii Varnava, Dimitrie, Sava, Ermoghen, Arcadie, Eftimie și Marcel și novicii Ioan, Iacov, Petru, Alexandru, Teodor, Serghie și Alexei. Mormintele lor au fost ascunse de autorități și rămân necunoscute.

Au fost slăviți în 1998 ca sfinți cinstiți local în eparhia Permului și în august 2000 au fost numărați între noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei, pentru cinstire în toată Biserica. Sfântul Varnava este pomenit la 25 august, la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse și la 14 februarie (zi mobilă) în Soborul sfinților din Mitropolia Permului, după stilul nou.