Varvara Cernîșeva

Sfânta Muceniță Varvara Cernîșeva s-⁠a născut în 1888, fiica cea mică a protoiereului Nicolae Cernîșev din Votkinsk, în Udmurtia de azi. Nicolae Cernîșev, născut în 1853 în familia unui preot al catedralei Bunei Vestiri din Uzina Votkinsk, a terminat în 1875 seminarul din Viatka și din prima zi a vieții de sine stătătoare s-⁠a ocupat de învățătură. Pentru osteneala în școlile populare a primit ordinul Sfânta Ana clasa a III-⁠a, iar pentru lucrul în Crucea Roșie în vremea războiului ruso-⁠japonez, medalia de argint. A înființat, cu binecuvântarea Sfântului Ioan de Kronstadt, Societatea de Trezvie din Votkinsk și a prezidat-⁠o, a fost un predicator iubit și un cunoscător al artei, membru de onoare al societății de muzică și teatru „Ceaikovski”. Din 1914 a fost protopop al plășilor Votkinsk și Galevo.

Rămas văduv devreme, trăia cu fiica cea mică, Varvara, care terminase gimnaziul și cursurile superioare pentru femei din Kazan și lucra ca învățătoare. Ea a rămas fecioară, ca să nu se despartă de tatăl ei. În august 1918 locuitorii Votkinskului, în special muncitorii și slujbașii uzinei, s-⁠au ridicat împotriva puterii sovietice. Protopopul Nicolae, în ciuda primejdiei, nu și-⁠a părăsit parohia, i-⁠a pregătit pentru moarte pe cei pe moarte și i-⁠a întărit pe cei din turmă, iar Varvara a făcut slujba de soră de caritate.

După înăbușirea răscoalei, orașul a fost ocupat de Armata Roșie. Peste un timp, în catedrală s-⁠a ținut o dispută antireligioasă la care protopopul Nicolae a apărat credința. A doua zi preotul a fost arestat. Oamenii își aminteau că atunci Varvara s-⁠a aruncat la tatăl ei și l-⁠a cuprins atât de strâns că nimeni n-⁠a putut s-⁠o desprindă, nici ostașii roșii, nici preotul însuși. Așa i-⁠au dus împreună. În închisoare au stat până la 2 ianuarie 1919. O rudă a econoamei familiei Cernîșev, care l-⁠a vizitat, l-⁠a găsit pe părintele Nicolae liniștit, în stare de rugăciune și „credincios lui Iisus Hristos”, iar după alte amintiri a cerut să i se aducă veșmântul preoțesc pentru a sluji și a spovedi pe cei arestați.

Protopopul Nicolae și fiica sa Varvara au fost împușcați la 2 ianuarie 1919, pe malul unui iaz. Când li s-⁠a cerut să-⁠și scoată crucea, preotul a răspuns: „Când voi muri, atunci scoateți-⁠o”. Varvara, care nu se desprinsese de tatăl ei, a primit moartea mucenicească odată cu el. În aprilie 1919, după ce armata lui Kolceak a eliberat Votkinskul, locuitorii au aflat trupurile și au făcut în catedrală o despărțire de obște. Au fost îngropați lângă zidurile bisericii Schimbării la Față, iar locul mormântului este cinstit de popor. Se cunosc cazuri de ajutor minunat prin rugăciunile către protopopul Nicolae, mai ales de patima beției. Către familie se roagă și urmașii votkinjenilor din străinătate; în biserica Sfântului Ioan Botezătorul din Berkeley se găsește chipul lor cu o candelă neadormită.

La 7 martie 2018 preotul Nicolae Cernîșev și fiica sa Varvara au fost slăviți în toată Biserica. Sfântul Sinod a hotărât pomenirea lor la 2 ianuarie. Sfânta Varvara este pomenită la 2 ianuarie, la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse și la 11 iulie (zi mobilă) în Soborul sfinților din Udmurtia, după stilul nou.