Vladimir Ilinski

Sfântul Sfințit Mucenic Vladimir Ilinski a fost preot pensionar în Soligaliciu, gubernia Kostroma, și a fost împușcat la 22 februarie (7 martie) 1918, la vârsta de optzeci și cinci de ani, în urma înăbușirii răscoalei din oraș, împreună cu protoiereul Iosif Smirnov, diaconul Ioan Kastorski și Ioan Perebaskin.

Ilinski se născuse în 1833, fusese hirotonit preot și slujise la biserica din satul Solda, ținutul Soligaliciu, dar în 1918 era de mult scos din cadre și trăia pe linie moartă în Soligaliciu.

După decretul din 23 ianuarie 1918 despre separarea Bisericii de stat, au avut loc în toată țara procesiuni de protest. La 11 (24) februarie ele au străbătut și Soligaliciul. Au luat parte protoiereul Iosif Smirnov, preotul Vladimir Ilinski, diaconul Ioan Kastorski și Ioan Perebaskin, supraveghetorul școlii teologice. La 12 (25) februarie, reprezentanții Sovietului bolșevic au venit la mănăstirea Bogorodițe-⁠Feodorovskaia din Rațkovo, apropiată de oraș, și au anunțat că a doua zi vor lua grâul, lăsând cincisprezece livre pe om. Preotul mănăstirii, Vasile Ilinski, fiul părintelui Vladimir, a cerut sprijinul Dumei orășenești. A doua zi, câteva sute de credincioși s-⁠au adunat la mănăstire s-⁠o apere, iar apoi o mulțime s-⁠a dus la clădirea Sovietului. Răspunsul a fost foc de armă: a murit un om. Șeful Sovietului, Vâluzgin, a fost rănit de mulțime și a murit la miezul nopții în spital, înjunghiat de oameni înarmați. Peste o săptămână a sosit din Kostroma o detașare punitivă de trei sute cincizeci de gărzi roșii, conduse de comisarul Jurba; au arestat cincizeci și doi de oameni, iar la anchetă au fost trași nouăzeci și cinci. Nu s-⁠a făcut nicio cercetare reală; cei socotiți vinovați au fost aleși pe loc pentru împușcare.

Când ostașii au venit la mănăstire să-⁠i aresteze pe monahii și pe preotul Vasile, părintele Vladimir, aflat la pensie și în vârstă de optzeci și cinci de ani, a ieșit în locul fiului și a fost arestat. În noaptea de 22 februarie (7 martie) a fost împușcat, împreună cu protoiereul Iosif Smirnov (născut în 1864, mult timp paroh la catedrala Nașterii Maicii Domnului, duhovnic la închisoare), diaconul Ioan Kastorski (născut în 1848) și Ioan Perebaskin (născut în 1862, supraveghetor al școlii teologice și autor al unor reguli pentru elevi). Toți au fost aruncați la întâmplare într-⁠o groapă, iar cererea orășenilor de a primi trupurile a fost respinsă. Pe locul gropii comune s-⁠a pus o cruce cu un gard, doborâte în anii treizeci și refăcute în 1996.

Sfântul este pomenit la 7 martie și, după stilul nou, la 5 februarie în Soborul sfinților din Kostroma și la 7 februarie (dată mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse.