Zinon din Cartagina

Sfântul Mucenic Zinon din Cartagina a fost unul dintre cei patruzeci de creștini care, sub conducerea Sfântului Terentie, au mărturisit pe Hristos în Africa, pe vremea împăratului Deciu (249-251).

Împăratul dăduse poruncă tuturor supușilor să aducă jertfă idolilor. Primind-⁠o, stăpânitorul Africii, Fortunatian, a adunat poporul în piață, a arătat uneltele de chin și a vestit că toți fără deosebire trebuie să jertfească. Mulți, de teamă, au cedat, dar patruzeci de creștini în frunte cu Terentie și-⁠au mărturisit credința în Mântuitorul. Fortunatian a văzut că Terentie îi însuflețește pe ceilalți și l-⁠a închis cu cei mai apropiați prieteni ai lui, Africanus, Maxim și Pompiu. Pe ceilalți, între care Zinon, Alexandru și Teodor, a încercat să-⁠i silească să se lepede de Hristos. Nici îndemnurile, nici chinurile nu i-⁠au clintit: i-⁠au ars cu fier înroșit, le-⁠au stropit rănile cu oțet, le-⁠au frecat cu sare și le-⁠au ras trupul cu gheare de fier.

Fortunatian i-⁠a dus într-⁠un templu și le-⁠a cerut iarăși să jertfească. Ei au strigat către Dumnezeu să dărâme templul idolesc, și idolii au căzut cu zgomot și s-⁠au făcut praf, apoi s-⁠a prăbușit tot templul. Stăpânitorul a poruncit să fie omorâți și ei, slăvind pe Dumnezeu, și-⁠au plecat capetele sub sabie. După moartea celor treizeci și șase, Fortunatian i-⁠a chemat pe Terentie, Maxim, Africanus și Pompiu, le-⁠a arătat cadavrele și le-⁠a cerut din nou să jertfească. Ei au refuzat, iar el i-⁠a pus în lanțuri grele și a poruncit să fie lăsați să moară de foame. Noaptea, un înger le-⁠a luat lanțurile și i-⁠a hrănit. Dimineața paznicii i-⁠au găsit voioși. Stăpânitorul a poruncit atunci vrăjitorilor să aducă șerpi în temniță, dar șerpii se târau la picioarele sfinților și, când s-⁠au deschis ușile, s-⁠au repezit asupra vrăjitorilor. În cele din urmă, Fortunatian a poruncit să fie decapitați. Creștinii le-⁠au îngropat trupurile cu cinste, în afara cetății.

Sfântul Zinon este pomenit la 23 aprilie, în stil nou, împreună cu Terentie și ceilalți.