Aaron, Atena, Isidor și Dioscor

Sfinții Mucenici Aaron, Atena, Isidor și Dioscor (în izvoarele grecești Eron, Ateu, Isidor și Dioscor; în unele traduceri latine, Ateu apare ca Arsenie) au fost creștini din Egipt, uciși în persecuția lui Deciu (249-251), în secolul al III-⁠lea. Sunt pomeniți în scrisoarea pe care Dionisie al Alexandriei a trimis-⁠o lui Fabiu al Antiohiei, publicată de Eusebiu de Cezareea în Istoria bisericească.

După Dionisie, în vremea persecuției lui Deciu au fost arestați în Egipt Eron, Ateu, Isidor și Dioscor, în vârstă de cincisprezece ani. Judecătorul, crezând că va birui ușor pe cel mai tânăr, a încercat să-⁠l silească mai întâi cu vorbe, apoi cu chinuri, să se lepede de credința creștină. Văzând statornicia lui și înțelepciunea răspunsurilor, l-⁠a lăsat să plece, iar Dioscor era încă viu când a scris Dionisie scrisoarea. Ceilalți trei au fost supuși unor chinuri grozave și apoi osândiți la rug.

Pomenirea lor a intrat, la 14 decembrie, în martirologiile medievale ale Bisericii Catolice (Floru, Adon din Vienne, Usuard), care îl amintesc și pe Dioscor, deși din relatarea lui Dionisie nu rezultă că el ar fi suferit mucenicia. Cezar Baronio a trecut-⁠o în Martirologiul Roman, unde se spune că, prin voia dumnezeiască, Dioscor a fost lăsat liber spre mângâierea credincioșilor. Reforma martirologiului de după Conciliul Vatican II a schimbat pomenirea.