Filimon, Apolonie, Arian și Teotih

Sfinții Mucenici Filimon, Apolonie, Arian și Teotih (numit în unele izvoare Teona) au trăit în Egipt pe vremea împăratului Dioclețian, în jurul anului 290, și au pătimit în Alexandria Egiptului. Arian, conducătorul Tebei din Egipt, a arestat treizeci și șapte de creștini, între care pe Sfinții Ascalon și Leonida. Le-⁠a pus în față alegerea să jertfească idolilor sau să fie chinuiți și omorâți; cei mai mulți au preferat să moară decât să se lepede de Hristos.

Unul dintre ei, citețul Apolonie, s-⁠a temut de chinuri și și-⁠a dat hainele și patru monede de aur unui cântăreț păgân, Filimon, să jertfească în locul lui. Filimon s-⁠a îmbrăcat cu hainele lui Apolonie și și-⁠a acoperit fața. Când s-⁠a apropiat de altar, inima i-⁠a fost luminată de harul dumnezeiesc, a făcut semnul Sfintei Cruci și a mărturisit pe Hristos. Dregătorul a trimis să fie adus Filimon să cânte la flaut, ca să-⁠l liniștească pe „Apolonie”, dar în locul lui a fost adus fratele său, Teona, care, recunoscându-⁠și fratele deghizat, a râs și a spus: „Filimon stă înaintea ta.” Arian a poruncit ca fața lui Filimon să fie descoperită și a încercat să-⁠l silească să jertfească; Filimon a luat în râs „zeii” și a spus că devenise cu adevărat creștin, deși nu fusese botezat. S-⁠a rugat cu foc, și deodată a căzut o ploaie puternică, care i-⁠a fost botez. Apolonie, prin care crezuse Filimon, a mărturisit și el pe Hristos. Arian i-⁠a chinuit crunt și le-⁠a tăiat capetele.

Îndată Arian a fost lovit de orbire; Sfântul Filimon i s-⁠a arătat în vis și i-⁠a poruncit să-⁠și ungă ochii cu țărână de pe mormântul lui, iar el s-⁠a vindecat. Arian și cei patru gardieni ai lui au crezut în Hristos și au fost uciși împreună în jurul anului 305. Sunt pomeniți la 14 decembrie (stil nou).