Filimon

Sfântul Mucenic Filimon din Antinoe a fost un vestit flautist, mim și actor din Antinoopolis, în Egipt, convertit de diaconul Apolonie, și a murit mucenicește în jurul anului 303, la Alexandria, în prigoana lui Dioclețian. Biserica Ortodoxă îl pomenește la 14 decembrie (27 decembrie după calendarul nou), iar Biserica Catolică la 8 martie și la 6 iulie. Este ocrotitorul dansatorilor.

În timpul prigoanei lui Dioclețian, Filimon a îmbrăcat hainele diaconului ca să aducă, deghizat în Apolonie, în locul lui, jertfa cerută lui Jupiter, și diaconul să scape de temniță și de moarte. Dar, puțin înainte de jertfa publică, Filimon a fost recunoscut, s-⁠a declarat creștin și a refuzat să aducă jertfa. Cei doi au fost duși din Antinoe la Alexandria și acolo au fost omorâți împreună cu mulți alții, care crezuseră în Hristos. Li s-⁠au legat mâinile și picioarele și au fost aruncați în mare.

Povestea sfântului a stat la temelia piesei „Filemon mucenicul” a lui Jacob Bidermann, care înfățișează arta actoriei ca „o cale cu putință către preschimbarea morală și duhovnicească”. Filimon este și un motiv care se întoarce în opera artistului britanic din veacul al XX-⁠lea, Albert Houthuesen.