Aetie din Amoriu

Sfântul Mucenic Aetie din Amoriu a fost unul dintre cei patruzeci și doi de ostași ai cetății Amoriu, din Galatia, uciși de sarazini pentru credința lor creștină. Pomenirea lor se face la 19 martie.

În vremea războiului dintre împăratul grec Teofil (829-842) și sarazini, aceștia au izbutit să asedieze cetatea Amoriu. Din pricina trădării unei căpetenii de oaste numite Vadițis, cetatea a căzut, iar patruzeci și doi dintre apărătorii ei au fost luați prinși și duși în Siria. Șapte ani a ținut o temniță chinuitoare, în care prinșii au fost îndemnați în zadar să se lepede de credința creștină și să primească islamul. Au respins cu stăruință toate făgăduințele măgulitoare și au îndurat cu bărbăție amenințările cumplite. După multe chinuri, fără să fi putut frânge duhul ostașilor creștini, au fost osândiți la moarte.

Chiar înaintea uciderii s-⁠a încercat din nou să li se clatine statornicia. Lui Teodor i se spunea că, părăsind treapta preoțească, s-⁠a făcut ostaș și a vărsat sânge, deci nu poate nădăjdui în Hristos și trebuie să mărturisească pe Mahomed. Mucenicul a răspuns cu tărie că nu s-⁠a lepădat de Hristos, iar pentru că a lăsat treapta preoțească, trebuie să-⁠și verse sângele.

Cei osândiți au mers liniștiți și fără frică la călăi. Au fost tăiați cu sabia, iar trupurile lor au fost aruncate în râul Eufrat. În slujbă sunt lăudați Teodor „întru totul fericit”, Calist „nebiruit”, Constantin „viteaz”, Teofil „minunat” și Vasoe „tare”. Ca nume ale celor pătimiți mai sunt pomeniți Aetie, Melisen și alții. Trădătorul Vadițis nu a scăpat de o soartă rușinoasă: dușmanii știau că nu se pot încrede într-⁠un trădător și l-⁠au omorât.