Sari la conținut

Sfântul Sfințit Mucenic

Dositei Țereteli

Mitropolit de Kutaisi

Mitropolit georgian de Kutaisi, născut în jurul anului 1750 și mort în 1820; cinstit ca sfințit mucenic.

Prăznuire
6 martiestil vechi 19 martie
Adormit
1820secolul XIX
Locul
Sachkhere

Viața

Sfântul sfințit mucenic Dositei Țereteli (în lume Datuna Nicolozovici Țereteli, în jur de 1750 până la 6 martie 1820) a fost mitropolit al Kutaisi-⁠ului între 1781 și 1820, locțiitor al Catolicosatului Abhazului (1792-1814), condus la surghiun după răscoala Imeretiei și mort pe drum. A fost trecut între sfinți de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Georgiene la 27 mai 2005, împreună cu mitropolitul Eftimie Șervașidze.

Neamul și păstorirea

S-⁠a născut la Sacher, în jurul lui 1750, dintr-⁠un neam domnesc din Imereti. Tatăl, Nicoloz, era ministrul armamentului, bunicul Papuna era comandantul oștii Imeretiei în anii 1720, iar verișoara Daredjan a fost soția regelui Iraclie al II-⁠lea al Georgiei de răsărit. Mama, Horeșan, era fiica regelui Alexandru al V-⁠lea al Imeretiei. Ca mitropolit de Kutaisi s-⁠a ocupat de prosperitatea eparhiei și de întoarcerea pământurilor și țăranilor bisericii, luați de nobili: i-⁠a răscumpărat cu bani proprii și a dăruit multe biserici și mănăstiri din Georgia de apus (Djruci în 1779, Mghvimevi în 1808 ș.a.). A dăruit catedralei din Kutaisi, biserica Bagrat, o cruce de egumen făcută cu binecuvântarea lui. Din anii 1760 a locuit și la a doua reședință a mitropoliților de Kutaisi, în satul Maglaki.

A fost sprijinitor activ al refacerii unității Georgiei; în 1790, împreună cu alți fruntași ai Georgiei de apus, a făcut parte din solia Imeretiei către regele Iraclie al II-⁠lea, cu propunerea de a reuni regatele și principatele Georgiei de apus și de răsărit. După moartea catolicosului Maxim al II-⁠lea, la 30 mai 1795, regele Solomon al II-⁠lea al Imeretiei l-⁠a numit urmaș al catolicosului; întronizarea nu s-⁠a făcut, iar în acte el se iscălea „Preasfințitul mitropolit al Kutaisi-⁠ului și cârmuitor al Catolicosatului”.

Surghiunul și moartea

La 30 august 1814 Catolicosatul Abhazului (al Georgiei de apus) a fost desființat, iar Biserica Georgiei de apus a fost trecută la exarhatul Georgiei. Exarhul, arhiepiscopul Teofilact (Rusanov), a pregătit un plan de reformă menit să apropie rânduielile bisericești georgiene de cele din toată Rusia: reducerea numărului de eparhii, biserici, mănăstiri și clerici, secularizarea averilor bisericești și mănăstirești, slujirea în limba slavonă și înlocuirea dărilor în natură cu dări în bani. Clerul din Georgia de apus a protestat hotărât, dar în iunie 1819 reprezentanții cancelariei sinodale au început să închidă bisericile din Imereti, Guria și Mingrelia. În 1819-1820 a izbucnit răscoala Imeretiei, condusă de mitropoliții Dositei și Eftimie Șervașidze, de prințesa Daredjan, fiica regelui Solomon al II-⁠lea, și de prințul Ivan Abașidze. Exarhul i-⁠a învinuit de îndemn la răscoală și a convins autoritățile că situația se poate liniști doar prin arestarea și surghiunirea arhiereilor răzvrătiți. Au fost aduse oști în plus, iar guvernatorului Imeretiei i s-⁠a recomandat, „dacă nu se pot prinde vii, să fie nimiciți”, și trupurile celor uciși să fie scoase din Georgia.

În noaptea de 4 martie 1820 mitropoliții Dositei, Eftimie, arhimandritul Grigorie (Țkitișvili) și câțiva prinți din Imereti au fost prinși. Dositei s-⁠a împotrivit și a fost lovit cu patul puștii și cu baionetele. Prizonierii, cu saci pe cap, au fost trimiși călare peste pasul Lihi spre Georgia de răsărit, ca apoi să fie duși în Rusia pe Drumul Militar Georgian. Mitropolitul Dositei a murit în 1820 pe drum între Suram și Gori; Biserica Georgiană socotește că a fost la 6 martie, iar izvorul rus nu dă ziua. A fost îngropat în biserica Adormirii din cetatea Ananuri. Piatra de mormânt s-⁠a pierdut, dar un istoric amintește mărturii orale că a fost îngropat la doi arșini și jumătate de icoana Maicii Domnului. Se păstrează un inventar după moarte al lucrurilor lui: o cruce Sfânta Ana clasa întâi, două cruci Vladimir, o panaghie cu chipul lui Hristos și cu pietre scumpe, o mare cruce de argint aurit cu email, o icoană de argint cu părticele de sfinți și a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, un Evangheliar în legătură de argint aurit cu pietre scumpe, o cădelniță, un mare iacint în montură de argint, o icoană mică de aur, bani rusești și turcești și alte lucruri de uz.

Prăznuiți în aceeași zi 6 martie