Hrodegang de Metz

Sfântul Hrodegang a fost episcop al Metzului din 742 sau 748 până la moartea sa, la 6 martie 766, și mai înainte cancelar al lui Carol Martel, ruda sa. Este cinstit ca sfânt în Biserica Catolică și în cea Ortodoxă, drept îndrumător al reformei duhovnicești a Imperiului franc.

Tinerețea și slujirea la curte

S-⁠a născut la începutul veacului al VIII-⁠lea, în regiunea Hesbaye, în Belgia de azi, în jurul anului 712 sau 715, dintr-⁠o familie nobilă franconă. După tradiție, părinții săi au fost Sigramnus, conte de Hesbaye, și Landrada, sora Rotrudei, prima soție a lui Carol Martel. A învățat la mănăstirea Sint-⁠Truiden, una dintre cele mai vechi și puternice mănăstiri din Țările de Jos, apoi la școala catedralei din Metz, fără a lua însă voturi monahale. La curtea lui Carol Martel a fost referendar, apoi cancelar, iar în 737 prim-⁠ministru. După anul 742 a fost numit episcop al Metzului, în locul lui Sigibald, păstrându-⁠și și slujba de stat.

Păstorirea și reformele

În 753 l-⁠a întâmpinat și l-⁠a însoțit pe papa Ștefan al II-⁠lea, venit în Franța să ceară ajutor împotriva lombarzilor. Ca delegat apostolic în regatul franc, a avut parte directă la încoronarea lui Pepin în 754 și la biruința asupra regelui lombard Aistulf, și l-⁠a însoțit pe papă până la Ponthieu. După moartea Sfântului Bonifaciu, papa Ștefan i-⁠a dat palliumul (754-755), ridicându-⁠l la rang de arhiepiscop fără a înălța însă scaunul Metzului. A prezidat sinoade la Ver în 755, la Verberie în 757 și la Attigny în 762.

Din Roma a adus dragostea pentru liturghia și cântarea romană și a întemeiat vestita școală de cânt din Metz. A împodobit catedrala, a adus în episcopie moaște de sfinți și a rânduit hirotoniile după modelul roman. Susținător al monahismului benedictin, în 748 a întemeiat abația Gorze, lângă Metz, apoi abația Sfântul Petru pe Moselle, și a sprijinit mult abațiile Gengenbach și Lorsch. Pentru Lorsch se spune că a obținut moaștele Sfântului Nazarie, iar pentru Gorze pe cele ale Sfântului Gorgoniu. În 762, într-⁠o boală grea, a întemeiat între preoții săi o frăție de rugăciune cunoscută sub numele de Liga de la Attigny.

Regula canonicilor

În jurul anului 755 a scris pentru canonicii catedralei o regulă, Regula Canonicorum, în treizeci și patru de capitole, după Regula Sfântului Benedict. Ținta ei era mai ales pastorală. Voia să îndemne la sprijin reciproc, ca într-⁠o mănăstire, dar ținând seama de datoriile foarte deosebite ale canonicilor, care slujeau nevoilor duhovnicești ale credincioșilor. Chrodegang a adaptat regula benedictină, mai ales în privința ospitalității și a îngrijirii bolnavilor, căci pe lângă catedrale nu existau case de oaspeți sau spitale. Regula a fost răspândită larg și a dat un avânt vieții de obște în rândul clerului de mir. În 816 a fost preluată în parte în Institutio canonicorum Aquisgranensis, hotărâtă la sinodul de la Aachen. În veacurile al XI-⁠lea și al XII-⁠lea a fost treptat înlocuită de reguli după Fericitul Augustin. Se crede că monahii irlandezi au dus-⁠o în patria lor din mănăstirile din nord-⁠estul Galiei.

Adormirea

A adormit în Domnul la Metz, la 6 martie 766, și a fost înmormântat la Gorze, unde se afla racla lui principală, deși mormântul nu s-⁠a păstrat. Un cercetător spune că lucrarea lui a stat la temelia reînnoirii duhovnicești carolingiene. Biserica îl pomenește la 6 martie.