Baldred

Sfântul Baldred (Balther) de Tyninghame a fost pustnic și egumen northumbrian, care a trăit în East Lothian, în Scoția de azi, în veacul al VIII-⁠lea, numit adesea „apostolul Lothianului”. A murit, după tradiție, în 756 (6 martie, deci 757 după calendarul de azi). Se pomenește la 6 martie. Izvoarele noastre nu arată o cinstire ortodoxă: apare în calendarul Bisericii Episcopale Scoțiene și în tradiția locală scoțiană, nu într-⁠o canonizare ortodoxă.

Datarea

După Hovendeus, moartea lui este în 756. Simeon din Durham spune „în al douăzecilea an al regelui Eadberht al Northumbriei”, iar Turgot din Durham „în al șaptesprezecelea an al episcopiei lui Cynulf”, adică tot 756. Data de azi, în veacul al VIII-⁠lea, este acceptată în general, deși, din pricina unui pasaj din Breviarul din Aberdeen din veacul al XVI-⁠lea, a fost adesea pus în legătură cu sfântul din veacul al VI-⁠lea Kentigern.

Viața

Simeon din Durham spune că hotarele păstoririi lui cuprindeau tot pământul care aparține mănăstirii Sfântului Balther, numită Tyninghame, de la Lammermuir până la Inveresk (Eskmouthe). Cinstirea lui s-⁠a concentrat în patru biserici: Auldhame, Whitekirk, Tyninghame și Prestonkirk, între East Linton și North Berwick. Se crede că a întemeiat o mănăstire la Tyninghame, dar, pentru a se retrage din păstorirea britonilor din Lothian, și-⁠a ales stânca Bass Rock, unde și-⁠a ridicat o colibă mică și o capelă, deși uneori locuia într-⁠o peșteră, „Peștera Sfântului Baldred”, pe Seacliff Beach. Se spune că a trăit în eparhia Lindisfarne, deci a fost northumbrian, ceea ce nu e greu de crezut, pentru că Lothianul era atunci parte din regatul Northumbriei; totuși cele mai multe izvoare arată legături irlandeze, iar Hector Boece spune că slujea într-⁠un ținut care făcea pe atunci parte din Pictland.

Cinstirea

La jumătatea înălțimii stâncii Bass se află ruinele unei vechi capele, de fapt biserica parohială a Bass-⁠ului, care ar marca locul chiliei lui; o bulă papală din 6 mai 1493 pomenește clădirea, iar în 1542 a fost resfințită cu hramul Sfântului Baldred. După moartea lui, s-⁠a iscat o ceartă între parohiile Auldhame, Tyninghame și Prestonkirk, pentru care să aibă trupul. După o povestire, la sfatul unui om sfânt, au petrecut noaptea în rugăciune, iar dimineața s-⁠au găsit trei trupuri, în toate la fel, fiecare în giulgiu, gata de îngropare; povestirea a fost probabil născocită ca să explice pretențiile fiecărei biserici. În parcul de la Tyninghame House se află biserica Sfântul Baldred din secolul al XII-⁠lea, care s-⁠ar afla pe locul mănăstirii lui, după Cronica de la Melrose nimicită de danezi în 941. Trupul lui de la Tyninghame a fost dus la catedrala din Durham de Alfred Westow, la începutul secolului al XI-⁠lea; izvorul rus spune că moaștele lui și ale Sfântului Cuthbert au fost mutate în 1104. La Prestonkirk s-⁠a aflat, până în 1770, o statuie a sfântului, mult cinstită de popor, iar în apropiere Fântâna Sfântului Baldred, vestită pentru puterea ei de vindecare. Biserica Episcopală din North Berwick îi poartă numele.