Agapie din Roma

Sfântul Mucenic Agapie din Roma a fost fiul Sfântului Mare Mucenic Eustatie și al Sfintei Muceniță Teopistia și a pătimit împreună cu părinții lui și cu fratele său, Teopist, pe vremea împăratului Adrian. Se pomenește la 3 octombrie.

Convertirea lui Plachida

Eustatie, înainte de botez, se numea Plachida și era căpetenie de oaste sub împărații Tit (79-81) și Traian (98-117). Chiar fără să-⁠l cunoască pe Hristos, făcea fapte de milostenie. Într-⁠o zi, la vânătoare, urmărea pe calul lui iute un cerb, care s-⁠a oprit pe un munte înalt, și Plachida a văzut între coarnele lui o Cruce strălucitoare și pe ea pe Fiul lui Dumnezeu răstignit. A auzit un glas: „De ce Mă urmărești, Plachida?”. Domnul i-⁠a poruncit să meargă la un preot creștin și să primească Botezul. Plachida s-⁠a întors acasă, a povestit totul soției sale, care văzuse în ajun, într-⁠un vis, că a doua zi va merge cu bărbatul și cu fiii la Hristos. Preotul i-⁠a botezat pe toți din familie și i-⁠a împărtășit.

Încercările

Domnul i-⁠a vestit apoi lui Eustatie încercările ce vor veni, asemenea celor ale lui Iov. Curând au murit toți slujitorii lui și au pierit toate vitele. Sărăcit, dar nepierzându-⁠și curajul, Eustatie a părăsit în taină casa, cu familia, și a plecat cu corabia în Egipt. În timpul călătoriei, stăpânul corăbiei, ademenit de frumusețea soției lui, i-⁠a pus pe mal pe Eustatie și pe copii, iar pe femeie a ținut-⁠o la el. Mergând mai departe, la trecerea unui râu învolburat, Eustatie își trecea fiii pe rând; pe când trecea pe unul, pe celălalt l-⁠a răpit un leu în pustie, iar pe când se întorcea după al doilea, un lup l-⁠a târât în pădure. Pierzând totul, Eustatie a plâns amar, dar a înțeles că purtarea de grijă a lui Dumnezeu îi trimisese aceste nenorociri ca să-⁠i încerce răbdarea. În satul Vadis s-⁠a tocmit lucrător și a petrecut cincisprezece ani în muncă neîntreruptă. Nu știa că păstorii și plugarii îi scăpaseră fiii, care trăiau aproape de el; nici că stăpânul corăbiei fusese pedepsit și murise, iar soția lui rămăsese neatinsă și trăia în muncă pașnică.

Regăsirea familiei

Pe atunci, împăratul Traian a trebuit să poarte un război greu. Și-⁠a amintit de viteazul Plachida și a trimis ostași, pe Antioh și pe Acachie, prieteni ai lui, să-⁠l caute. Ei l-⁠au aflat în sat, unde păzea holda, dar nu l-⁠au recunoscut până nu au văzut pe gâtul lui urma unei răni adânci de război. S-⁠au îmbrățișat cu lacrimi. Eustatie s-⁠a întors la Roma și a fost iarăși căpetenie de oaste. Au venit multe tinere recrute, între care doi tineri ostași prieteni, pe care îi iubea, dar nu știa că sunt fiii lui; ei nu știau că slujesc sub porunca tatălui și că sunt frați. Într-⁠o tabără, ostașii au vorbit în cort; cel mare și-⁠a povestit soarta, și cel mic a înțeles cu bucurie că are în față pe fratele său. Femeia în casa căreia era întins cortul le-⁠a auzit vorbele: era mama lor. Mai apoi a cerut căpeteniei, Eustatie, să o lase să-⁠i urmeze oastea, și în el și-⁠a recunoscut soțul. Așa s-⁠a întâlnit, prin marea milă a Domnului, toată familia.

Mucenicia

Războiul a luat sfârșit cu biruință. Împăratul Adrian (117-138), urmașul lui Traian, a voit să prăznuiască cu jertfă adusă zeilor. Eustatie nu s-⁠a aflat în templu. Chemat, a spus că este creștin și mulțumește numai lui Hristos pentru sănătate, biruință și familie. Împăratul s-⁠a mâniat, l-⁠a coborât din rang și l-⁠a adus la judecată cu toată familia, dar nici acolo nu au putut fi clintiți. Au fost osândiți la fiare, dar fiarele nu s-⁠au atins de ei. Atunci împăratul a poruncit să fie aruncați de vii într-⁠un taur de aramă înroșit în foc, în care au primit moartea de mucenici Eustatie, soția lui Teopistia și fiii lor, Agapie și Teopist. După trei zile, când a fost deschis mormântul de foc, trupurile au fost găsite nevătămate: niciun fir de păr nu li se arsese, iar fețele străluceau. Mulți au crezut în Hristos. Creștinii au îngropat trupurile sfinților.