Alexandru Tetiuev

Sfântul Sfințit Mucenic Alexandru Tetiuev (1879-1937) a fost preot la Cerdîn, în gubernia Perm, și a fost arestat la 5 august 1937 și împușcat curând după aceea. Se pomenește la 3 octombrie, la 7 februarie, odată cu soborul noilor mucenici, și la 14 februarie, cu sfinții mitropoliei Perm.

Preotul Alexandru Pavlovici Tetiuev s-⁠a născut la 10 martie 1879 în satul Saltanovo, din ținutul Cerdîn, gubernia Perm, dintr-⁠un neam în care toți strămoșii au fost clerici: străbunicul Sava Ioachimovici slujea la începutul veacului al XIX-⁠lea, fiul acestuia, Ștefan Savici, născut în 1825, a fost diacon, iar fiul lui, Pavel Ștefanovici, născut în 1853 la Solikamsk, a fost preot la o biserică din Solikamsk până la moarte, în 1916. Alexandru a intrat la școala orășenească din Solikamsk, pe care nu a putut-⁠o termina. Într-⁠o zi a hotărât, cu tovarășii lui, să facă o glumă: într-⁠o noapte au schimbat aproape toate firmele orașului, firma unui negustor de rangul al doilea la un cizmar și viceversa. Părintele Pavel s-⁠a uitat sever la glumă și a hotărât să-⁠și pedepsească fiul: l-⁠a luat de la școală și l-⁠a dat spre îndreptare la mănăstirea Sfintei Treimi din Solikamsk. Doi ani Alexandru a fost novice, ultima vreme la arhimandritul Hrisanf Klementiev. Viața monahală i-⁠a prins bine: a învățat cu râvnă, a dat extern examenele școlii și a căpătat dreptul să predea în școlile bisericești sătești. În 1901 a intrat învățător la școala bisericească din satul Moșevo, iar după un an ajutor de învățător în Ust-⁠Nirob, unde s-⁠a căsătorit cu Claudia Alexandrovna.

Arhimandritul Hrisanf l-⁠a sfătuit să lase învățătoria și l-⁠a binecuvântat să devină preot. În 1903 a fost hirotonit preot în satul Lecmartovo, apoi a fost mutat la catedrala Învierii din Cerdîn. Pe atunci Cerdînul era vestit pentru mulți oameni de seamă, între ei preoți. Când au venit bolșevicii, mulți clerici au fost chinuiți îndată, ba chiar în chip foarte crud: erau stropiți cu apă înghețată pe ger până la moarte. Întâia oară părintele Alexandru a fost arestat în 1920 pentru că a refuzat să colaboreze cu Ceka; a stat vreun an în închisoarea din Cerdîn. A doua oară l-⁠au arestat în 1929, pentru împotrivire față de reînnoire. În acel an reînnoitorii depuneau mari eforturi să pună mâna pe bisericile ortodoxe; au luat cu forța catedrala Învierii, nădăjduind că părintele Alexandru va continua să slujească în ea și așa se va alătura reînnoitorilor. Dar el a refuzat categoric să slujească împreună cu reînnoitorii și a trecut la biserica Adormirii, rămasă ortodoxă, iar după el au trecut toți enoriașii. Reînnoitorii au protestat și au cerut ajutorul GPU; părintele Alexandru a fost arestat și învinuit că a adus dezbinare între credincioși. A stat în închisoare la Usolie, în clădirea care odinioară aparținuse Bisericii, unde se născuseră toți frații și surorile lui. Eliberat, s-⁠a întors la Cerdîn și a continuat să slujească. Prigoanele nu scădeau, ci creșteau, și preotul, ca să nu-⁠și expună soția și copiii la urmăriri, i-⁠a binecuvântat să se mute în alt oraș, de unde veneau să-⁠și viziteze tatăl nevoitor. În 1936 cei apropiați au început să-⁠l îndemne să lase preoția și să treacă la serviciu civil, și i-⁠au cumpărat chiar un costum, dar el a refuzat categoric. Toată viața iubise mai presus de toate Biserica Ortodoxă, Rusia ortodoxă și poporul rus. Spunea: „Cred că, în pofida tuturor prigoanelor, ortodoxia pe care o mărturisește poporul rus nu va fi nimicită”. A fost arestat la 5 august 1937 și curând împușcat.