Oleg de Briansk

Sfântul binecredinciosul cneaz Oleg de Briansk (Oleg Romanovici, numit și Leonid, în monahism Vasile) a trăit în a doua jumătate a secolului al XIII-⁠lea, a fost cneaz al Brianskului și, după unele izvoare, mare cneaz de Cernigov, apoi s-⁠a retras la mănăstire. Sursele nu se potrivesc nici asupra familiei, nici asupra datei morții lui, pe care calendarele ortodoxe o dau în 1285, 1289, 1290, 1307 sau chiar 1331. Este pomenit la 20 septembrie (3 octombrie pe stil nou).

Cneazul

Izvoarele îl numesc cel mai tânăr fiu al lui Roman de Briansk și de Cernigov. Este pomenit în letopisețul Galiției și Voliniei sub anul 1274 ca participant la o campanie împotriva Lituaniei, împreună cu tatăl său, Roman Mihailovici. În 1285 a luat parte la campania nereușită a tatălui său împotriva Smolenskului. Tradiția, după letopisețul Ipatiev și după sursele bisericești, îl face fiul lui Roman Mihailovici (1225-1290), primul cneaz al Brianskului, și nepotul sfântului mucenic Mihail de Cernigov (1179-1246). El apare în sinodiconul din Liubeci împreună cu tatăl său și este socotit de obicei urmașul lui și identificat cu marele cneaz de Cernigov Leonid (Leontie), pomenit după ei. Alți istorici socotesc că Leontie (cu numele princiar nu Oleg, ci Sviatoslav) nu a fost fiul, ci fratele mai mic al lui Roman cel Bătrân, iar a treia părere îl identifică pe Leontie cu nepotul lui Roman, Alexandru Konstantinovici, tatăl lui Mihail Alexandrovici de Cernigov.

După unele calendare ortodoxe, în 1286 s-⁠a lăsat de tronul cnezatului, urcat în 1285 după moartea tatălui, în favoarea fratelui sau, după alte calendare, a lui Mihail, a lăsat „doisprezece tumeni” (adică o sută douăzeci de mii de bărbați adulți, populația cnezatului) și a primit tunderea monahală cu numele Vasile, în mănăstirea Sfinților Petru și Pavel din Briansk. Alte surse spun că Oleg a întemeiat din banii lui noua mănăstire din Briansk, numită Petropavlovski, și că, la câțiva ani după moartea tatălui, lăsând pe fratele său cneaz al Brianskului, s-⁠a călugărit acolo. Urmașul lui în scaunul Cernigovului este socotit Mihail Dimitrievici, fie fiul lui Dimitri Mstislavici, căzut la Kalka în 1223, după tradiție, fie, după alte păreri, un alt Dimitri, nepot sau strănepot al lui Roman cel Bătrân. Cercetătorii nu se înțeleg nici cine a primit apoi tronul Brianskului: majoritatea istoricilor socotesc că smolenskii Rostislavici au obținut drepturi la tronul Brianskului la sfârșitul secolului al XIII-⁠lea prin căsătorie dinastică și cu sprijinul Hoardei, dar sunt păreri diferite despre cine cu cine s-⁠a căsătorit.

Data morții

Cea mai veche dată, 1285, probabil legată de ultima pomenire a lui Oleg în letopiseț, este dată de unele calendare ortodoxe. R. V. Zotov, socotind data din însemnarea mănăstirii Petropavlovski o greșeală de scriere a anului 6740 de la facerea lumii, propune citirea 6798, adică 1290. Dintr-⁠o particularitate a calculului aceleiași date, în stil ultramartie, poate rezulta anul 1289, amintit în alte calendare. Filaret (Gumilevski), în „Indicele la viețile sfinților ruși”, dă anul 1307. Uneori se mută data morții în 1331, iar V. S. Bezrodnov ia anul 6740 literal (1232) și crede că Roman cel Bătrân a avut un tată Oleg și un fiu Oleg. Sursa ucraineană spune că arhivele bisericești arată că prințul a murit ca aspru nevoitor în acea mănăstire la 20 septembrie 1307 și a fost îngropat în biserica mănăstirii.

Cinstirea

Curând după moarte, cneazul Oleg a fost trecut în rândul sfinților. Racla cu moaștele sfântului a fost așezată într-⁠una din bisericile mănăstirii Petropavlovski. La 10 august 1995, prin strădania unor cercetători, moaștele sfântului cneaz au fost aflate din nou. Azi sfintele moaște odihnesc în biserica Petropavlovski și sunt deschise spre închinare. În veacurile trecute s-⁠au făcut multe icoane cu chipul sfântului cneaz Oleg de Briansk, între ele în biserica Sfintei Treimi și în alte biserici. Biserici și capele închinate lui se află în multe locuri din Rusia (între altele la Krasnoiarsk, Novosibirsk, Piatigorsk, Osteșevo, Luji lângă Moscova), în Ucraina (la Harkov și la Kiev, unde biserica de lemn din cartierul Darnița a fost zidită în patru luni în 2009 și sfințită la 26 octombrie de mitropolitul Vladimir, care a dăruit comunității icoana sfântului cu o părticică de moaște) și în Belarus (la Dobruș, în construcție).