Eustatie

Sfântul Eustatie al Tesalonicului a fost în veacul al XII-⁠lea arhiepiscop al Tesalonicului și unul dintre cei mai învățați oameni ai Bizanțului. Este cunoscut pentru tâlcuirile la Homer, pentru predicile și scrisorile sale, pentru păstorirea orașului în vremea cuceririi de către normanzi și pentru împotrivirea lui față de cei nevrednici. Biserica îl pomenește la 20 septembrie.

Tinerețea și slujirile

S-⁠a născut în jurul anului 1115, după toate semnele la Constantinopol. Izvoarele spun puține despre familia lui. A învățat la Constantinopol, la început probabil într-⁠o școală de pe lângă mănăstirea Sfânta Eufimia, apoi la Nicolae Catafloron, care i-⁠a rămas învățător, de la care i se spune uneori și Catafloron. Unele izvoare spun că a fost monah la mănăstirea Sfântul Flor din capitală. Din tinerețe a învățat să muncească pământul și, mai târziu, avea în Constantinopol o grădină mare, pe care o lucra cu mâna lui.

A început ca scrib în cancelaria patriarhală, a trecut apoi la tribunalul patriarhal și a fost hirotonit diacon. Mai târziu a fost dascăl de retorică și s-⁠a ocupat de cererile adresate împăratului. A fost apoi numit episcop de Mira, în Lichia, iar pe la 1175-1178 a fost ridicat arhiepiscop al Tesalonicului, scaun pe care l-⁠a ținut până la moarte. Se pare că, un timp, a rămas în fapt în capitală. Atunci a scris tâlcuirile la Iliada și Odiseea, la Pindar și la Dionisie Periegetul, iar Eutimie Malakes spunea că locuința lui era o adevărată casă a muzelor, o a doua Academie. A rostit cuvântări în fața împăratului Manuel I Comnenul, de care era apropiat.

Păstorul Tesalonicului

În Tesalonic, Eustatie s-⁠a lovit de împotrivirea unor puternici ai orașului. După propriile lui spuse, judeca la fel pe sărac și pe bogat. A trebuit să plece pentru o vreme din oraș, iar mai târziu i-⁠au adus învinuiri cei pe care îi mustrase. Se ridica împotriva celor lacomi, care puneau mâna pe averea Bisericii, și împotriva vieții destrămate a unor monahi nevrednici, iar guvernatorul cetății, David Comnenul, era de partea lui.

În 1185, oastea regelui Siciliei, Wilhelm al II-⁠lea, a cucerit și a jefuit Tesalonicul. Eustatie a rămas în oraș și a trăit alături de cei din cetate asediul și soarta lor. Despre cele petrecute a scris lucrarea „Cucerirea Tesalonicului”, un martor de seamă al vremii. A trecut la Domnul în jurul anului 1195 sau 1196, la Tesalonic.

Scrierile și cinstirea

Au rămas de la el tâlcuiri la poeți antici, tratate teologice, cuvântări, scrisori, laude și cuvântări funerare, pe lângă relatarea căderii Tesalonicului. Tâlcuirile la Homer sunt cele mai cunoscute: arată o cunoaștere întinsă a literaturii grecești și păstrează multe însemnări ale unor cărturari mult mai vechi. Niketas Choniates l-⁠a numit cel mai învățat om al timpului său. Cuvinte de pomenire la moartea sa au rostit Eutimie Malakes și Mihail Choniates. Cinstirea lui s-⁠a răspândit repede în Macedonia și la Athos. A fost canonizat oficial la 10 iunie 1988.