Agapit de la Optina

Cuviosul Mărturisitor Agapit de la Optina (în lume baronul Mihail Mihailovici von Taube, 1894 - 18 iulie 1936) a fost un monah al Bisericii Ortodoxe Ruse, născut la Gatcina, ucenic al stareților de la Optina, arestat de trei ori și mort bolnav la Oriol. A fost proslăvit prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din 27 decembrie 2007, între mărturisitori și în Soborul Noilor Mucenici și Mărturisitori ai Bisericii Ruse. Se pomenește la 5 iulie pe stilul vechi (18 iulie pe cel nou), iar în soborul Noilor Mucenici la 7 februarie.

Tinerețea

Tatăl lui era baronul Mihail Ferdinandovici von Taube, iar mama baroneasa Anna Alexandrovna von Taube, născută Baranova (1862-1915). Mihail s-⁠a născut odată cu un frate geamăn, Serghei, și mama a trebuit să angajeze doică pentru gemeni; doica a fost Maria Volkova (1869-1939), fiica Praskoviei Krasenkova, care conducea bucătăria baronesei. În 1905 a intrat, iar în 1912 a absolvit cu medalie de aur gimnaziul lui Karl May și s-⁠a înscris la facultatea de drept a Universității din Sankt-⁠Petersburg. În 1916 a fost mobilizat și trimis pe front, unde a fost rănit. În 1918-1922 a slujit în Armata Roșie.

Frații și sora lui au avut sorți felurite. Alexandru (1889-1964) a fost traducător militar, profesor la institutul militar de limbi străine, colonel, autor al multor dicționare militare și navale. Ivan (1892-1941?) a absolvit școala imperială de drept, a fost ofițer al armatei albe și a emigrat. Serghei (1894-1937) a fost elev al corpului de pajii, căpitan în garda Preobrajenski, a slujit în Armata Roșie și a fost reprimat și împușcat în 1937. Maria (1899-1929) a absolvit institutul Lesgaft și a fost reprimată în dosarul cercului religios-⁠filosofic „Învierea”, în 1929, osândită la trei ani de lagăr; a ajuns la punctul de tranzit Kem (insula Popov) la 11 iulie 1929 și după câteva zile a murit de tifos exantematic.

Calea duhovnicească

La 15 septembrie 1921 a cerut să fie primit ascultător liber la Institutul teologic din Petrograd și a fost înscris. Aici era socotit ascultător „activ”. A studiat un an și jumătate și a plecat în al doilea an. La 17 aprilie 1923 a plecat la Optina. A fost păstrătorul bibliotecii mănăstirii, unde a cunoscut literatura patristică și manuscrise de mare valoare duhovnicească. La Optina a trăit la stupina Schitului, unde locuiau doi monahi. Starețul Nectarie (Tihonov) l-⁠a primit între fiii săi duhovnicești.

În 1924 mănăstirea a fost închisă. Atunci Mihail Taube a devenit colaborator al muzeului „Optina pustie”, înființat în locul mănăstirii închise din inițiativa Lidiei Vasilievna Zașciuk, care a devenit directoarea lui; el a fost adjunctul ei. A petrecut mult timp la stareț, notându-⁠i învățăturile; din notițe s-⁠au păstrat doar însemnări scurte. Adesea, viitorul monah Agapit citea ucenicilor starețului Nectarie referate pe teme teologice. După exilarea starețului Nectarie din Optina a devenit fiu duhovnicesc al ieromonahului Nicon (Beleaev), care l-⁠a tuns în mantie cu numele Agapit. În mai 1925 monahul Agapit a fost concediat din muzeul Optina. După concediere a trăit când în orașul natal, la Petrograd, când lângă Optina. Își câștiga traiul predând limbi străine, din care știa bine franceza, germana, engleza, italiana și latina.

Arestările

La 16 iunie 1927 a fost arestat în dosarul de grup al ieromonahului Nicon (Beleaev) și închis în închisoarea de anchetă din Kaluga. La 19 decembrie 1927 o ședință specială a colegiului OGPU l-⁠a osândit la trei ani de lagăr de muncă silnică, pe care i-⁠a ispășit în lagărul Solovki (SLON). La 25 mai 1930 o ședință specială a colegiului OGPU l-⁠a osândit la trei ani de surghiun în Ținutul de Nord și a locuit la Arhanghelsk. În 1931 a fost arestat în surghiun ca „participant la o grupare contrarevoluționară din rândul clerului local și al celui surghiunit”, iar la 2 decembrie același an o ședință specială a colegiului OGPU l-⁠a osândit la lagăr de muncă și a fost trimis în lagărele de la Mariinsk, în Siberia. După ispășirea pedepsei s-⁠a așezat la Oriol. Uneori venea la Moscova, unde se întâlnea cu cunoscuți din Optina.

Boala și moartea

La începutul lui 1936 părintele Agapit s-⁠a îmbolnăvit: i s-⁠a format o tumoare pe limbă, iar prietenii l-⁠au sfătuit să se interneze. A plecat la Moscova, a fost operat, dar medicii au avertizat că pot urma urmări și peste puțin timp a descoperit o nouă tumoare, iar o operație nu mai avea sens. Înainte de ultima plecare la Oriol și-⁠a luat rămas bun pentru totdeauna de la toți cunoscuții, simplu și liniștit, ca și cum ar pleca pentru puțin timp, ca să se întâlnească din nou, dacă va da Dumnezeu, în viața cealaltă. Suferințele lui au crescut tot mai mult în boală, nu mai putea nici mânca, nici vorbi, dar nu și-⁠a pierdut tăria sufletească și, cât a avut putere, a mers la biserică. Când avea nevoie de ceva, scria bilețele gazdei sale bătrâne, care locuia în cealaltă jumătate a casei, dincolo de perete. O avertizase că, atunci când se va simți foarte rău, va bate în perete. La 18 iulie a bătut în perete, iar când gazda a intrat, l-⁠a văzut pe monahul Agapit culcat, cu ochii ațintiți la icoana Maicii Domnului. Gazda a povestit apoi că „fața lui era concentrată și blândă, nici durerea, nici frica nu o schimonoseau. Nu gemea, doar respirația se rărea tot mai mult…” și că „îndura suferințele atât de luminos, încât ea se roagă pentru el ca pentru un sfânt”.

Monahul Agapit (Taube) a murit la 18 iulie 1936 și a fost îngropat într-⁠un cimitir din Oriol; mormântul lui a fost pierdut mai apoi.

Canonizarea

Numele lui Agapit de la Optina a fost trecut în Soborul Noilor Mucenici și Mărturisitori ai Rusiei prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din 27 decembrie 2007, în rândul mărturisitorilor, cu pomenire la 5 iulie pe stilul vechi. Este cinstit ca nou mucenic rus, cuviosul mărturisitor Agapit de la Optina. Ziua lui este 18 iulie, iar soborul Noilor Mucenici și Mărturisitori ai Bisericii Ruse este prăznuit la 25 ianuarie (7 februarie) sau în duminica cea mai apropiată după aceea dată, dacă ea nu cade duminica.