Serghie Mihailovici

Serghie Mihailovici, mare duce al Rusiei, s-⁠a născut la 25 septembrie (7 octombrie) 1869 la Borjomi, în Caucaz, și a fost ucis în noaptea de 17 spre 18 iulie 1918 lângă Alapaevsk, în Urali. Biserica Rusă din Străinătate l-⁠a canonizat în 1981 între noii mucenici ai Rusiei; Patriarhia Moscovei nu l-⁠a canonizat.

Era fiul marelui duce Mihail Nikolaevici, vicerege al Caucazului, și văr primar cu împăratul Alexandru al III-⁠lea. Familia s-⁠a mutat la Sankt-⁠Petersburg în 1881. A făcut Școala de Artilerie Mihailovski și a ales cariera militară, ca și tatăl său, iar din 1905 a fost inspector general al artileriei. În 1916 a ajuns inspector de câmp al artileriei și a părăsit slujba la căderea monarhiei. Nu s-⁠a căsătorit.

În primăvara lui 1918 a fost trimis în exil, împreună cu secretarul său Feodor Remez, cu trei fii ai marelui duce Constantin Constantinovici și cu prințul Vladimir Palei. Au fost duși la Viatka, apoi la Ecaterinburg și, în mai, la Alapaevsk, unde au fost închiși într-⁠o școală de la marginea orașului.

În noaptea de 17 spre 18 iulie 1918 (stil nou; 4 spre 5 iulie după stilul vechi) prizonierii au fost scoși din școală și duși la o mină părăsită. Marele duce Serghie s-⁠a opus, a fost împușcat și aruncat în puț; ceilalți au fost loviți și aruncați în mină încă vii. Trupurile au fost scoase în octombrie 1918, după ce armata albă a ocupat orașul, iar la autopsie s-⁠a găsit la el o rană de glonț la cap. Rămășițele au fost duse în 1920 la Beijing, în cripta bisericii Sfântului Serafim de Sarov. Lista noilor mucenici ai Rusiei, canonizați de Biserica Rusă din Străinătate la începutul lui noiembrie 1981, îi cuprinde pe toți cei uciși la Alapaevsk, afară de Feodor Remez. În 2009 Parchetul General al Rusiei l-⁠a reabilitat.