Constantin Constantinovici

Constantin Constantinovici a fost un prinț al casei imperiale ruse, născut la 20 decembrie 1890 (1 ianuarie 1891) la Sankt-⁠Petersburg și ucis în noaptea de 17 spre 18 iulie 1918 lângă Alapaevsk. Biserica Rusă din Străinătate l-⁠a canonizat în 1981 între noii mucenici ai Rusiei.

Era fiul marelui duce Constantin Constantinovici și al marii ducese Elisabeta Mavrichievna, strănepot al împăratului Nicolae I. A crescut cu multă strictețe și evlavie și citea mult încă din copilărie. A absolvit Corpul Paginilor în 1910 și a intrat în regimentul Izmailovski al gărzii, în care slujise și tatăl său. Din 1911 a fost aghiotant al împăratului Nicolae al II-⁠lea.

A luptat în Primul Război Mondial. În 1915 a primit Ordinul Sfântul Gheorghe clasa a IV-⁠a pentru curajul din bătăliile din august 1914, apoi alte ordine, iar în 1916 sabia Sfântului Gheorghe. La începutul lui 1917 era căpitan. În iunie 1917 a cerut să fie eliberat din serviciu. Nu s-⁠a căsătorit și nu a lăsat urmași.

În primăvara lui 1918 a fost arestat și trimis din Petrograd, la Alapaevsk. În noaptea de 17 spre 18 iulie 1918 a fost ucis, împreună cu frații săi Ioan și Igor și cu alți membri ai casei Romanov: au fost loviți în cap cu muchia unui topor și aruncați încă vii într-⁠un puț de mină. Rămășițele lui au ajuns în 1920 în cripta unei biserici din Beijing; locul de azi este nesigur. A fost canonizat la 1 noiembrie 1981 și reabilitat de Parchetul General al Rusiei la 8 iunie 2009.