Vladimir Palei

Vladimir Palei a fost un prinț și poet din casa imperială a Rusiei, născut la 28 decembrie 1896 (9 ianuarie 1897) la Sankt-⁠Petersburg și ucis la 21 de ani, în noaptea de 17 spre 18 iulie 1918, lângă Alapaevsk. Biserica Rusă din Străinătate l-⁠a canonizat în 1981 între noii mucenici ai Rusiei.

Era fiul marelui duce Pavel Alexandrovici și al Olgăi Pistolkors, din căsătoria lor morganatică. Copilăria și-⁠a petrecut-⁠o mai ales în Franța, unde familia trăia în exil, iar în 1908 s-⁠a întors în Rusia și a intrat în Corpul Paginilor. Învățase franceza, engleza, germana și apoi rusa, cânta la pian și desena. Pe la treisprezece ani a început să scrie versuri, mai întâi în franceză. Era credincios și făcea parte din frăția ortodoxă a Sfântului Cneaz Vladimir din Berlin. În 1915 mama lui a primit pentru ea și pentru copii titlul de prinț, cu numele Palei.

A plecat pe front în 1915 ca ofițer de husari ai gărzii și în 1917 a primit Ordinul Sfânta Ana clasa a IV-⁠a, pentru curaj. După revoluție, în martie 1918 i s-⁠a cerut să-⁠și renege tatăl în schimbul libertății, iar el a refuzat; la 22 martie (4 aprilie) a fost trimis în exil la Viatka, apoi la Ecaterinburg și, la 7 (20) mai 1918, la Alapaevsk. Într-⁠o scrisoare către părinți, din închisoarea de acolo, a scris că credința îi dă curaj și nădejde.

În noaptea de 5 (18) iulie 1918 a fost aruncat în puțul minei Noua Selimskaia, la 18 kilometri de Alapaevsk, împreună cu marea ducesă Elisabeta Feodorovna, marele duce Serghie Mihailovici, cei trei prinți Constantinovici, Feodor Remez și măicuța Varvara. Trupul său a fost găsit în octombrie 1918. Biserica Rusă din Străinătate l-⁠a canonizat în noiembrie 1981, iar în 2009 Parchetul General al Rusiei l-⁠a reabilitat.