Aglaie din Sevastia

Sfântul Mucenic Aglaie din Sevastia a fost străjerul care s-⁠a alăturat celor patruzeci de mucenici din Sevastia și a ținut întregi cununile lor. Se pomenește la 9 martie, după calendarul vechi (22 martie după cel nou), în ziua cea mare a pomenirii celor patruzeci. Aglaie a fost temnicerul care păzea mucenicii, și Biserica îl numără între cei patruzeci, în locul celui ce își pierduse cununa.

Cei patruzeci de ostași creștini din Capadocia au fost aduși, în iarna din jurul anului 320, din porunca căpeteniei Agricolau, pe un lac înghețat lângă Sevastia, în Armenia, ca să înghețe acolo noaptea. Pe mal se încălzise o baie. Cel ce ar fi spus temnicerului că se leapădă de Hristos putea intra la căldură. Unul dintre ostași nu a mai rezistat și, cum a trecut pragul băii, a căzut mort.

Aglaie a fost singurul străjer care nu dormea. Privind spre lac, a văzut deasupra capului fiecărui mucenic o cunună luminoasă. A numărat treizeci și nouă și a înțeles că ostașul fugit își pierduse cununa. Și-⁠a trezit tovarășii, și-⁠a lepădat hainele și a spus: „Și eu sunt creștin”. Stând în apă, s-⁠a rugat: „Doamne Dumnezeule, cred în Tine, în care cred acești ostași. Unește-⁠mă și pe mine cu ei, ca să mă învrednicesc să pătimesc împreună cu robii Tăi”.

Dimineața, chinuitorii au văzut cu uimire că mucenicii sunt vii și că și temnicerul lor slăvește pe Hristos împreună cu ei. Au fost scoși din apă, li s-⁠au zdrobit fluierele și au fost arși, iar oasele aruncate în râu. După trei zile, mucenicii s-⁠au arătat episcopului Petru al Sevastiei, care le-⁠a strâns rămășițele și le-⁠a îngropat cu cinste.