Alexandru din Sevastia

Sfântul Mucenic Alexandru din Sevastia a fost unul dintre cei patruzeci de mucenici din Sevastia, ostași creștini din Capadocia, care au înghețat într-⁠un lac din Armenia, în iarna din jurul anului 320, în vremea prigoanei lui Licinius. Se pomenește la 22 martie, în ziua pomenirii celor patruzeci (9 martie după calendarul vechi).

Căpetenia Agricolau a încercat să-⁠i silească să jertfească idolilor, dar ei au rămas neclintiți. Dezbrăcați, au fost puși noaptea pe un lac înghețat, iar pe mal s-⁠a încălzit o baie pentru cine s-⁠ar lepăda. Un singur ostaș a fugit la baie și a căzut mort, dar străjerul Aglaie, care văzuse o lumină cerească, a mărturisit pe Hristos și a luat locul fugarului. A doua zi dimineața mucenicilor li s-⁠au zdrobit fluierele picioarelor, au fost arși, iar oasele aruncate în râu. După trei zile, mucenicii s-⁠au arătat episcopului Petru al Sevastiei, care le-⁠a strâns rămășițele și le-⁠a îngropat cu cinste. Între numele păstrate este și acela al lui Alexandru.