Brunon de Querfurt

Brunon de Querfurt a fost călugăr, episcop misionar și mucenic, care a propovăduit Evanghelia în Ungaria, printre pecenegi și printre pruși, și a fost omorât de păgâni în 1009. Este cinstit ca Al Doilea Apostol al Prusiei. Este pomenit la 9 martie.

Tinerețea

S-⁠a născut în jurul anilor 970-974, într-⁠o familie nobilă din Querfurt, în Saxonia de azi. A învățat la școala catedrală din Magdeburg, a fost făcut canonic și, încă tânăr, a intrat în slujba curții împăratului Otto al III-⁠lea, care l-⁠a luat între capelanii săi. Calea unei cariere la curte și în Biserică era deschisă înaintea lui, dar, poate sub înrâurirea martiriului Sfântului Adalbert al Pragăi, a plecat la Roma și a intrat în mănăstirea Sfântului Bonifaciu și Sfântului Alexie de pe dealul Aventin, unde a luat, după câte se pare, numele Bonifaciu. Mai târziu a trăit în mănăstirea de lângă Ravenna întemeiată de Otto și s-⁠a format în asceză sub îndrumarea Sfântului Romuald.

Misionarul

În 1003, papa Silvestru al II-⁠lea l-⁠a pus în fruntea unei misiuni printre popoarele păgâne din Europa răsăriteană. A fost sfințit arhiepiscop misionar, fără scaun anume, în februarie 1004, de arhiepiscopul Tagino al Magdeburgului. Fiindcă un război între împăratul Henric al II-⁠lea și ducele Boleslav al Poloniei îi închidea drumul spre Polonia, a mers în Ungaria, pe urmele Sfântului Adalbert. Încercarea de a-⁠l aduce pe ducele Ahtum al Banatului, care ținea de Patriarhia Constantinopolului, sub ascultarea episcopului Romei a stârnit o mare împotrivire, mai ales din partea monahilor din partea locului. Brunon a plecat de acolo după ce a terminat Viața Sfântului Adalbert al Pragăi, scriere care povestește cum au fost aduși ungurii la creștinism.

Pecenegii și Rusia

A ajuns apoi la Kiev, unde marele cneaz Vladimir i-⁠a îngăduit să propovăduiască printre pecenegi, popor turcic aflat între Dunăre și Don. A rămas printre ei cinci luni și a botezat vreo treizeci de oameni mari, apoi a contribuit la încheierea unei păci. În 1008 a ajuns în Polonia, de unde a trimis scrisori regelui german. A mai scris și Viața celor cinci frați, pentru monahii uciși în Polonia în 1003.

Mucenicia

Pe la sfârșitul anului 1008, Brunon a plecat cu optsprezece tovarăși să predice printre pruși. Se spune că a botezat acolo mai întâi pe un fruntaș al locului, Netimer. Puțin după aceea, în ziua de 14 februarie sau de 9 martie 1009, în apropierea hotarului dintre Prusia, Rusia Kieveană și Lituania, a fost decapitat, iar tovarășii lui au fost uciși odată cu el. Vestea morții lui a fost scrisă în Analele de la Quedlinburg, care cuprind cea mai veche pomenire cunoscută a Lituaniei. Biserica Romano-⁠Catolică și cea Ortodoxă îl cinstesc ca mucenic, iar scrierile sale rămân o mărturie prețioasă despre vremea lui.