Cezarie din Nazianz

Sfântul Cezarie din Nazianz a fost medic și om de stat în veacul al IV-⁠lea, fratele mai mic al Sfântului Grigorie Teologul. A trecut la Domnul în 368, la scurtă vreme după ce primise Sfântul Botez, iar tot ce se știe despre viața lui vine din cuvântul de înmormântare rostit de fratele său. Este prăznuit la 9 martie.

Familia și studiile

Cezarie era fiul mai mic al lui Grigorie cel Bătrân, episcopul Nazianzului, și al Sfintei Nona. S-⁠a născut în jurul anului 330 sau 331 pe domeniul familiei de la Arianz, aproape de Nazianz, în Capadocia. Sora lui a fost Sfânta Gorgonia. A învățat întâi acasă, apoi la Cezareea Capadociei, ca să se pregătească pentru școlile din Alexandria Egiptului, unde l-⁠au atras geometria, astronomia și mai ales medicina. În aceasta din urmă i-⁠a întrecut pe toți colegii.

La curtea imperială

În jurul anului 355 a venit la Constantinopol, unde își câștigase deja un renume mare prin priceperea sa. Când fratele lui, Grigorie, s-⁠a întors de la Atena, în jur de 358, Cezarie a lăsat un post bine plătit și cinstit, ca să se întoarcă acasă cu el. Capitala l-⁠a atras însă din nou, și a ajuns medic de seamă la curtea lui Constanțiu al II-⁠lea, iar, spre întristarea familiei, și la cea a lui Iulian Apostatul. Iulian a încercat în zadar să-⁠l câștige pentru păgânismul pe care îl repusese în drepturi. Cezarie, care prețuia credința mai mult decât favoarea împăratului, a părăsit curtea, dar s-⁠a întors la Constantinopol după moartea lui Iulian, în 363.

Sub împăratul Valens a ajuns chestor al Bitiniei, funcție care cuprindea treburile vistieriei și strângerea impozitelor.

Sfârșitul

Când un cutremur a zguduit Niceea, la 11 octombrie 368, Cezarie a scăpat cu viață. Fratele său i-⁠a scris atunci, rugându-⁠l să lase slujba de stat și să se retragă la o viață duhovnicească, iar după unele izvoare a primit chiar în acele zile Botezul, pe care, ca mulți în vremea aceea, îl amânase pentru mai târziu. A fost răpus brusc de ciuma izbucnită după cutremur. Averea lui, foarte mare, a fost repede jefuită de slugi și de creditori. Grigorie a cerut ca ce rămăsese să fie împărțit săracilor și rudelor în viață.

Trupul i-⁠a fost așezat la Nazianz, unde Grigorie a rostit cuvântul funebru, în fața părinților lor. În acest cuvânt, Cezarie este înfățișat ca un creștin și ascet pilduitor. Istoricii observă că acest portret poate fi o oarecare înfrumusețare, iar cinstirea lui ca sfânt se datorează mult însemnătății fratelui său, Grigorie Teologul.

Cinstirea

Cezarie este pomenit la 9 martie în Biserica Ortodoxă, iar în cea Catolică la 25 februarie. Cele patru dialoguri atribuite tradițional lui, cuprinse în Patrologia Greacă, nu sunt socotite scrise de el.