Agnia

Sfânta Muceniță Agnia a fost o tânără creștină din Roma, ucisă pentru credința ei la începutul secolului al IV-⁠lea, în vremea prigoanei lui Dioclețian, după tradiția cea mai răspândită. Avea doisprezece sau treisprezece ani. Biserica o pomenește la 21 ianuarie, iar în calendarul grecesc la 5 iulie (stil vechi). Cinstirea ei este atestată la Roma încă din secolul al IV-⁠lea.

Viața

Născută la Roma din părinți creștini, Agnia i-⁠a refuzat pe mulții ei pețitori, spunând că nu poate avea alt Mire decât pe Hristos. Fiul dregătorului Simfroniu a fost respins, iar unul dintre însoțitorii lui i-⁠a spus că Agnia este creștină. Eparhul a poruncit să aducă jertfă zeiței Vesta și, pentru că a refuzat, a hotărât s-⁠o facă de rușine: a poruncit să fie dezbrăcată și dusă într-⁠o casă de desfrâu.

Domnul nu a îngăduit rușinea. Îndată ce a fost dezbrăcată, i-⁠a crescut pe cap păr lung și des, care i-⁠a acoperit trupul ca o haină. Un înger a păzit-⁠o la ușă și strălucea atât de tare, că cei ce se apropiau orbeau. Fiul eparhului a intrat să o necinstească, dar a căzut mort înainte de a o atinge. La rugăciunea Agniei a fost înviat și a mărturisit înaintea tatălui său și a mulțimii: Este un singur Dumnezeu în ceruri și pe pământ, Dumnezeul creștinilor, iar ceilalți dumnezei sunt țărână și cenușă. O sută șaizeci de oameni au crezut, s-⁠au botezat și au fost mucenicizați, după Sinaxar.

Mucenicia

La cererea preoților păgâni, Agnia a fost chinuită. Au încercat s-⁠o ardă ca pe o vrăjitoare, dar a rămas nevătămată în foc, rugându-⁠se. Apoi a fost ucisă cu sabia înfiptă în gât, la vârsta de treisprezece ani. Părinții ei au îngropat-⁠o într-⁠un ogor al lor, în afara Romei, pe Via Nomentana.

Povestirea cu toate aceste minuni (părul, îngerul, focul) se sprijină pe Patima Sfintei Agnia, scrisă în secolul al V-⁠lea după tradiția populară. Cele mai vechi mărturii sunt scrierile Sfântului Ambrozie (De virginibus), versurile pe care le-⁠a pus papa Damasus pe mormântul ei și imnul lui Prudențiu. Ele arată o fată foarte tânără, dârză, care a primit sfârșitul fără teamă. Amănuntele nu pot fi dovedite: izvoarele nu spun sigur dacă a fost decapitată sau arsă, nici dacă a pătimit sub Valerian (în jurul anului 258) sau sub Dioclețian (în jurul anului 304).

Mormântul și cinstirea

La mormântul ei, o tânără de aceeași vârstă, Emerentiana, a fost găsită rugându-⁠se și a fost ucisă cu pietre de păgâni; după unele izvoare era sora ei de lapte. Ea este cinstită și ea ca sfântă. Mai târziu, Constantina sau Constanța, fiica lui Constantin cel Mare, s-⁠a vindecat de o boală grea la mormântul Agniei. În semn de mulțumire a ridicat deasupra mormântului o biserică, în 345, apoi o mănăstire de fecioare. Aceasta este bazilica Sant'Agnese fuori le mura de pe Via Nomentana. Sub altarul ei se află oasele sfintei, iar capul se păstrează în biserica Sant'Agnese in Agone din piața Navona.

Numele Agnia vine din grecescul hagne, pur, iar prin asemănare cu latinescul agnus, miel, a ajuns să fie înfățișată cu un miel. Cea mai veche înfățișare cu miel este mozaicul din Sant'Apollinare Nuovo de la Ravenna, din secolul al VI-⁠lea. În Roma se binecuvântează la 21 ianuarie doi miei, din lâna cărora se țes pallium-⁠urile arhiepiscopilor. În troparul ei se cântă că a arătat chipul curăției și al înțelepciunii și a fost îmbrăcată în porfira împărătească a mucenicilor.