Ahaic

Sfântul Apostol Ahaic a fost un creștin din Corint, numărat între cei șaptezeci de apostoli. Apostolul Pavel îl pomenește în Întâia epistolă către Corinteni (16, 17), unde spune că se bucură de venirea lui Ștefana, Fortunat și Ahaic, care au umplut lipsa lor și au liniștit duhul lui și al corintenilor. Numele înseamnă „cel din Ahaia”.

După Scriptură, el, împreună cu Fortunat și Ștefana, a dus lui Pavel o scrisoare din partea corintenilor și s-⁠a întors cu răspunsul apostolului. Nu se știe dacă cei trei au mers la Efes pe jos, aproape o mie cinci sute de kilometri, sau au trecut Marea Egee cu corabia. Biblia nu numește pe cei șaptezeci de ucenici, dar listele alcătuite începând din veacul al VII-⁠lea îl cuprind pe Ahaic. Sinaxarul lui Nicodim Aghioritul spune că a murit în pace, deși cauza morții ar fi fost foamea și setea.

Este cinstit de Biserica Ortodoxă, de cea Catolică și de alte biserici. Se pomenește la 4 ianuarie, în Soborul celor șaptezeci de apostoli, iar în Biserica Greacă și la 15 iunie, împreună cu Fortunat.