Cleopa

Sfântul Apostol Cleopa a fost unul dintre cei doi ucenici care au mers cu Domnul înviat pe drumul Emausului și este socotit între cei Șaptezeci de apostoli. Este pomenit la 4 ianuarie, în soborul celor Șaptezeci, și la 30 octombrie.

Numele

Numele Cleopa se crede a fi o formă scurtată a grecescului Cleopatros, „slava tatălui”. Tradiția catolică și cea ortodoxă socotesc că el este același cu Clopa, pomenit în Evanghelia după Ioan (19, 25), despre care se crede că ar fi fost fratele Sfântului Iosif, logodnicul Maicii Domnului. Alții socotesc Clopa, Cleofa și Alfeu drept același nume.

Pe drumul Emausului

Cleopa apare în Evanghelia după Luca (24) ca unul dintre cei doi ucenici care mergeau de la Ierusalim la Emaus; el este numit în versetul 18, în timp ce însoțitorul lui rămâne fără nume. Întâmplarea are loc la trei zile după răstignire, în ziua Învierii Domnului. Cei doi auziseră că mormântul a fost găsit gol, dar nu credeau încă mărturia femeilor. Pe când vorbeau despre cele petrecute, un străin i-⁠a întrebat despre ce vorbesc, dar „ochii lor erau opriți ca să nu-⁠l cunoască”. El le-⁠a mustrat necredința și le-⁠a tâlcuit prorociile din Scripturi despre Mesia. L-⁠au rugat să rămână cu ei la masă și, când a frânt pâinea, „li s-⁠au deschis ochii” și l-⁠au recunoscut, iar el s-⁠a făcut nevăzut. Cleopa și prietenul lui s-⁠au întors în grabă la Ierusalim, ca să vestească ceilalți ucenici, și au aflat că Domnul se arătase și altora.

După tradiție

Hegesip, citat de Eusebiu, spune că a aflat de la nepoții Sfântului Apostol Iuda că Clopa a fost fratele lui Iosif, iar fiul lui, Simeon, a fost ales episcop al Ierusalimului după mucenicia lui Iacob. Tradiția spune că Cleopa a fost omorât de iudei pentru credința în Hristos cel înviat, în Emaus, în casa în care L-⁠a cunoscut la frângerea pâinii. Unii cercetători deosebesc doi Cleopa, iar alții îl socotesc același cu Alfeu, tatăl apostolului Iacob.