Simeon al Ierusalimului

Sfântul Sfințit Mucenic Simeon a fost al doilea episcop al Ierusalimului, după Iacob, ruda Domnului, și a primit moarte mucenicească în vremea împăratului Traian, în jurul anului 107. Este pomenit la 27 aprilie, iar odată cu cei Șaptezeci de apostoli, la 17 ianuarie.

Rudenia lui cu Domnul

După tradiție, Simeon era fiul lui Clopas, fratele lui Iosif, logodnicul Maicii Domnului, și deci văr al Mântuitorului. Unii l-⁠au identificat cu Simon, „fratele Domnului” pomenit în Evanghelii (Matei 13, 55; Marcu 6, 3), alții cred că frații Domnului au fost frați în sens propriu, iar unii l-⁠au pus în legătură cu apostolul Simon Zelotul. Sursele nu se potrivesc pe deplin, și de aceea identitatea lui rămâne în parte nelămurită. Izvoarele sârbești spun că a crezut în Hristos văzând minunile Lui și că a fost numărat printre cei Șaptezeci de apostoli, propovăduind cu râvnă Evanghelia în toată Iudeea.

Episcop al Ierusalimului

Istoricul Eusebiu de Cezareea, în Istoria Bisericească, dă lista episcopilor Ierusalimului. Potrivit lui, primul a fost Iacob cel Drept, „ruda Domnului”, pus episcop de apostoli, iar după ce Iacob a fost ucis, Simeon i-⁠a urmat la scaun, după căderea Ierusalimului, în orice caz nu mai târziu de anul 70. Hegesip adaugă că Simeon a ieșit biruitor împotriva lui Thebutis, pe care Părinții l-⁠au socotit eretic, și că a condus pe cei mai mulți creștini la Pella, înainte de izbucnirea războiului iudeo-⁠roman din 66 și de nimicirea Templului în anul 70. Cu înțelepciune a purtat grija Bisericii din Locurile Sfinte până la adânci bătrâneți.

Mucenicia

În vremea împăratului Traian s-⁠a ridicat o prigoană în Palestina împotriva urmașilor lui David și împotriva creștinilor, iar Simeon a fost pârât și ca unul, și ca ceilalți. După Eusebiu, a fost osândit în jurul anului 107 de un guvernator roman, în Ierusalim sau în preajmă. Numele guvernatorului dat de Eusebiu nu se potrivește cu cronologia, așa că istoricii îl socotesc o greșeală. Izvoarele spun că avea peste o sută de ani, iar Biserica ține minte că a răbdat chinuri mari și a fost răstignit pe cruce, ca și Domnul pe care-⁠L mărturisise.