Evod

Sfântul Apostol și Sfințit Mucenic Evod a fost unul dintre cei șaptezeci de apostoli și, după tradiție, întâiul episcop al Antiohiei, așezat de Sfântul Apostol Petru. Este cinstit în Biserica Ortodoxă ca sfințit mucenic. Despre viața lui se știu puține lucruri sigure, iar scrierile păstrate despre el sunt de veacuri mai târziu.

Episcopul Antiohiei În secolul I, Antiohia era un oraș bogat și cosmopolit, fostă capitală a imperiului seleucid și mare centru de comerț, cu o puternică comunitate de evrei de limbă greacă, printre primii cărora le-⁠au vestit creștinii mesajul lor. Din vremea aceea nu se păstrează scrieri atribuite cu siguranță lui Evod. Eusebiu de Cezareea, în veacul al IV-⁠lea, spune în Istoria bisericească în câteva cuvinte că dintre cei din Antiohia a fost așezat cel dintâi Evod, iar al doilea Ignatie. Constituțiile apostolice, o scriere din secolul al IV-⁠lea pusă sub numele apostolilor, spune: „Iar în Antiohia, Evod, de mine, Petru, și Ignatie, de Pavel”. Cronograful lui Gheorghe Sincel, din secolul al IX-⁠lea, așază începutul păstoririi lui în al patrulea an al împăratului Claudiu. Sfântul Ignatie Teoforul este tradițional socotit urmașul lui; în epistola către antiohieni, după tradiție, îi îndeamnă să-⁠și amintească de fericitul lor părinte Evod, pus de apostoli întâiul păstor. Unii cercetători, ca Walter Bauer, au susținut că Evod nu a fost de fapt episcop și că Petru însuși ar fi fost întâiul episcop, urmat direct de Ignatie.

Tradiția spune că a păstorit douăzeci și șapte de ani. Sfârșitul păstoririi lui este pus de obicei în anul 66, când i-⁠a urmat Ignatie. Tradiția ortodoxă spune că a pătimit ca mucenic în vremea împăratului Nero; cea catolică socotește mai probabil că a murit de moarte firească.

Scrierile Se spune că Evod a scris mai multe lucrări, dintre care una, numită „Luminarul” sau „Candela”, este pomenită de istoricul Nichifor Calist. Într-⁠o scriere despre Preasfânta Fecioară, el povestește cum Ea a fost dusă în templu la trei ani, a rămas acolo unsprezece ani, a fost încredințată la cincisprezece ani dreptului Iosif și a născut pe Hristos la cincisprezece ani. Celelalte lucrări s-⁠au pierdut în vremurile grele ale prigoanelor. În limba coptă s-⁠au păstrat trei omilii atribuite lui Evod, scrise probabil între secolele VI și VIII de un autor necunoscut, care nu sunt ale lui.

Cinstirea Biserica Ortodoxă îl pomenește la 4 ianuarie, în Soborul celor Șaptezeci de apostoli, și la 7 septembrie. Biserica Catolică îl pomenește la 6 mai.