Epafrodit

Sfântul Apostol Epafrodit, unul dintre cei Șaptezeci, a fost trimisul Bisericii din Filipi la Sfântul Apostol Pavel, pomenit în Epistola către Filipeni. Este pomenit la 4 ianuarie, în soborul celor Șaptezeci de apostoli, la 8 decembrie și la 30 martie.

Numele

Numele Epafrodit, venit de la Afrodita, înseamnă „plăcut” sau „iubit”, și era foarte des în vremea aceea, atât la greci, cât și la romani. Unii l-⁠au legat de Epafras din epistolele către Coloseni și către Filimon, ca de o formă scurtată a numelui, dar nu există nicio dovadă că ar fi același om.

În epistolele lui Pavel

Epafrodit este pomenit doar în Epistola către Filipeni, în capitolele 2 și 4. A fost trimisul obștii creștine din Filipi, care a dus lui Pavel darul lor în timpul întemnițării lui. Pavel îl numește „fratele meu, împreună-⁠lucrător și împreună-⁠ostaș”, și slujitorul trimis să-⁠l ajute în nevoia lui. Când a ajuns la Pavel, Epafrodit s-⁠a dăruit lucrului lui Hristos, ajutându-⁠l pe apostol și în lucrarea de propovăduire. S-⁠a trudit atât de mult, că și-⁠a pierdut sănătatea și, după cuvintele lui Pavel, s-⁠a îmbolnăvit de moarte; dar Dumnezeu a avut milă de el. După ce s-⁠a însănătoșit, Pavel l-⁠a trimis înapoi la Filipi cu această scrisoare, ca să liniștească neliniștea prietenilor lui, care auziseră de boala lui grea. Pavel cere Bisericii să-⁠l primească cu bucurie și să cinstească pe oamenii ca el.

După tradiție

Tradiția spune că a fost episcop al cetății Andriaca, în Tracia. Mineul lui Simeon Metafrastul și Martirologiul roman îl numesc episcop al Terracinei, în Italia. Nu sunt dovezi că a fost același om cu toți aceștia, dar Biserica îl cinstește ca apostol, între cei Șaptezeci.