Aldegunda de Maubeuge

Cuvioasa Aldegunda (Aldegundis, Aldegonde) de Maubeuge a fost egumenă benedictină franca, înrudită cu familia regală merovingiană, întemeietoarea mănăstirii Maubeuge, și a adormit în 684. Este cinstită ca sfântă în Biserica Catolică din Franța și în cea Ortodoxă. Se pomenește la 30 ianuarie.

S-⁠a născut în 639, în ținutul Hainaut, într-⁠o familie aristocratică apropiată de regii merovingieni. Părinții ei, Sfântul Walbert, conte de Guînes, și Sfânta Bertilla de Mareuil, sunt și ei cinstiți ca sfinți. Se spune că era sora Sfintei Waldetrude (Waudru). Familia a vrut să o mărite, dar ea a ales viața de mănăstire. Se povestește că ar fi trecut pe apă râul Sambre și că a ridicat pe malul lui un mic spital la Malbode, devenit mai târziu vestita mănăstire de maici benedictine Maubeuge, în care, în 661, Aldegunda a fost întâia egumenă; mai târziu maicile au fost înlocuite de canonese. A murit în 684 de cancer la sân. I-⁠au urmat în egumenie nepoatele ei, fiicele Waldetrudei, Aldetrude, apoi Madelberte. Sunt mai multe vieți vechi ale ei, dar niciuna de la contemporani; între ele cea din veacul al X-⁠lea, a lui Hucbald, tipărită de bolandiști în Acta Sanctorum. Este cea mai cunoscută din așa-⁠numitul „ciclu Maubeuge” al sfinților merovingieni.