Zenon Postitorul

Cuviosul Zenon Postitorul (numit și Zenon Muncitorul, secolul al XIV-⁠lea) a fost monah în schimă al mănăstirii Peșterilor din Kiev, cinstit ca sfânt cuvios în Biserica Rusă. Se pomenește la 30 ianuarie (stil vechi, adică 12 februarie) și la 28 august (după izvorul rus la 10 septembrie, stil nou), în Soborul Cuvioșilor Părinți ai Peșterilor Îndepărtate. Izvorul ucrainean spune că a trăit în secolele al XIII-⁠lea și al XIV-⁠lea.

Ce se știe

Viața lui nu se cunoaște. Scurta povestire a vieții Cuvioșilor Părinți din Peșterile Îndepărtate (a doua jumătate a veacului al XVII-⁠lea) spune că „postitorul și muncitorul Zenon a plăcut lui Dumnezeu prin multe nevoințe monahale”. „Teratourgima”, scrisă de ieromonahul Atanasie Kalnofoiski, pomenește moaștele nestricate ale cuviosului din peșterile Lavrei: „Fericitul monah Zenon, în trup întreg zace”. Pe harta Peșterilor Îndepărtate din 1661 este însemnat „Zenon”, în 1703 „Zenon Muncitorul”, mai târziu „Sfântul Zenovie” și în 1795 „cuviosul Zenon postitorul”.

Cinstirea

Cinstirea locală a început la sfârșitul secolului al XVII-⁠lea, când arhimandritul Varlaam (Iasinski) a așezat sărbătorirea Soborului Cuvioșilor Părinți din Peșterile Îndepărtate. În slujba alcătuită atunci, Zenon este lăudat în al treilea tropar al cântării a treia din canon. Are și un tropar și un condac deosebit. Cinstirea în toată Biserica a început după încuviințarea Sfântului Sinod din a doua jumătate a veacului al XVIII-⁠lea de a pune în mineiele de obște numele unor sfinți kievieni.

Moaștele și zugrăvirea

Moaștele lui nestricate se păstrează în Peșterile Îndepărtate, aproape de moaștele diaconului Martirie și de biserica subterană a Cuviosului Teodosie. Cercetările antropologice arată că a murit la douăzeci-⁠douăzeci și cinci de ani și avea 167-170 cm. Un erminiu de iconar de la sfârșitul secolului al XVIII-⁠lea rânduiește felul de a-⁠l zugrăvi. Singura icoană deosebită a lui, aflată lângă raclă, a fost pictată în anii 1840 de ieromonahul Irinarh cu ucenicii, în atelierul Lavrei: Zenon stă și citește la lumina unei lumânări, bătrân cu barba cănută, numit în inscripție „postitorul”.