Aldhelm de Malmesbury

Sfântul Ierarh Aldhelm de Malmesbury a fost egumen al mănăstirii Malmesbury, episcop al Sherborne-⁠ului și poet și învățat latin, mort în 709. Este pomenit la 25 mai.

Începuturile și învățătura

Aldhelm s-⁠a născut înainte de mijlocul veacului al VII-⁠lea, se spune că fiu al lui Kenten, din casa regală a Wessexului; nu a fost, cum scrie un biograf vechi, fratele regelui Ine. A primit prima învățătură în școala monahului și învățatului irlandez Máeldub, așezat la Bladon, locul care a ajuns să se numească după el Malmesbury. În 668, papa Vitalian l-⁠a trimis pe Teodor de Tars ca arhiepiscop al Canterbury-⁠ului, iar învățatul african Hadrian a ajuns egumen al mănăstirii Sfântul Augustin. Aldhelm a fost ucenicul lui, căci îl numește „învățătorul venerabil al copilăriei mele”; pe atunci trebuie să fi avut vreo treizeci de ani. A învățat dreptul roman, astronomia, arta socotelii și greutățile calendarului. Boala l-⁠a silit să părăsească Canterbury și s-⁠a întors la Malmesbury, unde a fost monah sub Máeldub timp de paisprezece ani.

Egumen la Malmesbury

După moartea lui Máeldub, în 675, a fost pus conducător al mănăstirii, al cărei întâi egumen a fost, de episcopul Leuthere de Winchester. A introdus regula benedictină și a dobândit dreptul ca monahii înșiși să-⁠și aleagă egumenul. Obștea a crescut și a întemeiat alte două mănăstiri, ca centre de învățătură, la Frome și la Bradford-⁠on-⁠Avon. După un pelerinaj la Roma, a primit de la papa Sergiu I, printr-⁠o bulă din 701, îngăduința să întemeieze mănăstirea de la Frome, unde zidise o biserică prin 685. Biserica Sfântul Laurențiu din Bradford-⁠on-⁠Avon datează din vremea lui. La Malmesbury a ridicat o biserică nouă în locul celei simple a lui Máeldub și a primit pământuri multe pentru mănăstire. A ținut această slujbă până prin 705.

Neînțelegerea despre Paști

Un sinod din Wessex l-⁠a trimis să-⁠i îndemne pe britonii din Dumnonia, adică Devon și Cornwall, în privința Paștilor. Britonii aveau un fel al lor de a socoti data Paștilor și o tunsoare deosebită. Aldhelm a scris o lungă scrisoare, cam aspră, regelui Geraint al Dumnoniei, și s-⁠a ajuns în cele din urmă la înțelegerea cu Roma. A mers și el în Devon și Cornwall, după cum povestește în Carmen Rhythmicum.

Episcop al Sherborne-⁠ului

În 705, sau mai înainte, a murit Hædde, episcopul de Winchester, și eparhia a fost împărțită în două; Sherborne a fost scaunul nou, al cărui întâi episcop a fost Aldhelm. A vrut să lase mănăstirea Malmesbury, pe care o condusese treizeci de ani, dar la stăruința monahilor a păstrat-⁠o până la moarte. Era bătrân, dar a arătat mare ostenire. Catedrala pe care a zidit-⁠o la Sherborne a fost înlocuită mai târziu cu una normandă. Se povestește că mergea în locuri publice și cânta imne și locuri din Evanghelie, amestecate cu glume, ca să atragă atenția asupra cuvântului lui. Una dintre povestirile vechi spune că a construit o orgă, „un instrument puternic, cu nenumărate sunete, suflat cu foale și închis într-⁠o cutie aurită”.

Scrierile

Aldhelm a scris în latină și, după unele izvoare, și în limba engleză; este socotit primul poet anglo-⁠saxon care a scris poezie în latină. Lucrarea lui cea mai cunoscută este De Laude Virginitatis, un tratat în latină despre feciorie, adresat monahiilor din mănăstirile mixte. A scris și o sută de Enigme în hexametri, în scrisori către Aldfrith al Northumbriei, cu teme biblice, mitologice, din natură și din viața omului. A ținut o corespondență vie cu regi și cu învățați din Anglia și Irlanda, între care Bonifaciu. Beda îl numește minune de învățătură, iar faima lui a ajuns la Roma.

Adormirea

Când se afla la datorie prin eparhia lui, a murit în 709 la biserica din Doulting, unde se află azi biserica și izvorul Sfântului Aldhelm. Trupul a fost dus la Malmesbury, iar prietenul lui, Egwin, episcopul de Worcester, a pus cruci la locurile unde s-⁠a oprit cortegiul. A fost cinstit ca sfânt îndată după moarte. Biserica Catolică și cea Ortodoxă îl pomenesc la 25 mai.