Canio de Atella

Sfântul Sfințit Mucenic Canio (Canione) a fost episcop al Acerenzei, născut după povestire în Iulia, lângă Cartagina, în prima jumătate a secolului al III-⁠lea, și ocrotitor al orașelor Calitri și Acerenza, precum și al arhiepiscopiei Acerenza. Este pomenit la 25 mai. Izvorul principal despre viața lui este Passio San Canionis, păstrată în catedrala din Acerenza. Poate se trăgea din neamul roman Cania.

Mărturisirea și fuga

Potrivit acestui izvor, Canio a ajuns episcop al Acerenzei. În prigoana lui Dioclețian, în fața prefectului Pigrasie, a refuzat să se închine idolilor și să recunoască dumnezeirea împăratului. Pentru aceasta a fost supus la chinuri și apoi întemnițat, în nădejdea că foamea și rănile îi vor frânge împotrivirea. Totuși, a continuat să vestească Evanghelia și, prin cuvintele și prin răbdarea lui, toți cei din preajma lui s-⁠au întors la Domnul. Când prefectului i s-⁠a spus de statornicia întemnițatului, a poruncit să i se taie capul. O furtună cumplită, cu cutremur, a risipit ostașii, iar în învălmășeală Canio, cu unii dintre credincioși, a plecat din cetate cu o corabie, pe râul Volturno.

Minunile și moartea

La Atella (pe locul cătunului Sant'Arpino de azi), unde a propovăduit Evanghelia, i s-⁠au atribuit multe minuni. În amfiteatrul din Atella, un om a fost vindecat în mijlocul unui atac de inimă prin atingerea mâinii lui Canio, o femeie oarbă, pe nume Eugenia, și-⁠a căpătat vederea, iar un băiat a fost vindecat de îndrăcire. Când a ajuns bătrân și bolnav, Canio s-⁠a retras într-⁠un loc singuratic, unde a murit. Episcopul Elpidiu al Atellei, aflând prin minune de moartea lui, a ridicat pe acel loc un mic paraclis, ca să ocrotească trupul sfântului.

Moaștele și cinstirea

În jurul anului 800 episcopul Leon al Acerenzei a zidit o catedrală pe ruinele unui paraclis vechi și a mutat acolo, de la Atella, trupul lui Canio. În 1080, după cronicarul Lupo Protospata, trupul lui Canio a fost aflat din nou, iar catedrala nou refăcută și eparhia au fost puse sub ocrotirea lui. În 1543, cu prilejul unei vizite pastorale a cardinalului Saraceni, s-⁠a văzut că nu se putea vedea trupul Sfântului Canio, fiind sub un mare altar. În deambulatoriul catedralei de azi din Acerenza, sub altarul Sfântului Canio, se păstrează încă toiagul lui, moaște arătate și cinstite, socotite mărturie a chemării eparhiei Acerenza la lucrarea de evanghelizare. Sfântul Canio este cinstit și în parohia care îi poartă numele, San Canione din Sant'Arpino, provincia Caserta, unde o veche clădire, numită azi Romitorio di San Canione, îi este închinată. Se crede că este un vechi oratoriu creștin din vremea atelană și pare să fi fost locul în care a fost păstrat trupul lui Canio înainte de mutarea la Acerenza.