Dionisie al Milanului

Sfântul Dionisie a fost episcop al Milanului între anii 349 și 355 și a suferit surghiunul pentru credința Sinodului de la Niceea. A trecut la Domnul în exil, în Capadocia, în jurul anului 360. Este cinstit atât în Biserica Ortodoxă, cât și în cea Catolică și este prăznuit la 25 mai.

Începuturile

Despre viața lui dinainte de a fi ales episcop se știe aproape nimic. Se pare că era de neam grec. Se spune că era prieten cu împăratul Constanțiu al II-⁠lea înainte de alegerea sa ca episcop al Milanului, în anul 349.

Lupta pentru credința de la Niceea

Păstorirea lui s-⁠a petrecut în vremea certurilor dintre arieni și cei care ținuseră credința Sinodului I de la Niceea din 325. Împăratul Constanțiu sprijinea doctrinele semiariene. În anul 355, la cererea papei Liberiu, s-⁠a adunat la Milano un sinod, în noua bazilică a cetății. Împăratul a încredințat conducerea sinodului unor episcopi arieni, între care Ursaciu și Valens din Mursa, și prezența lor copleșitoare a stricat nădejdile papei. Lipsea, silit, și apărătorul credinței de la Niceea, Eusebiu de Vercelli.

Se pare că la început Dionisie era gata să urmeze pe arieni și să-⁠l osândească pe Atanasie al Alexandriei, care era învinuit nu de erezie, ci de ofensă adusă împăratului. Odată cu sosirea lui Eusebiu, lucrurile s-⁠au schimbat. Eusebiu a cerut episcopilor să semneze fără întârziere credința de la Niceea. Eusebiu, solul papei Lucifer din Cagliari și Dionisie au semnat, dar Valens al Mursei a rupt cu violență actul de credință.

Surghiunul

Constanțiu, care nu era obișnuit cu neatârnarea episcopilor, a mutat sinodul în palatul său. Se spune că a ținut ședințele sub ochii lui și, când episcopii din Apus au protestat împotriva osândirii lui Atanasie, i-⁠a amenințat cu sabia. Eusebiu, Lucifer și Dionisie au fost greu chinuiți și trimiși toți trei în exil. Puțin mai târziu a fost surghiunit și papa Liberiu, în Tracia. Dionisie a fost trimis la Cezareea Capadociei, iar în locul lui a fost pus pe scaunul Milanului arianul Auxențiu, numit de împărat.

Sfântul a trecut la Domnul în exil, între anii 360 și 362. O tradiție târzie, fără temei istoric, îl leagă de familia milaneză Mariani.

Cinstirea

După o tradiție târzie, probabil neistorică, Sfântul Ambrozie ar fi trimis în 375 sau 376 o solie care să aducă trupul lui Dionisie la Milano. Nu se poate stabili cu siguranță când au fost aduse moaștele, dar un izvor vechi spune că se aflau la Milano în anul 744. Un sanctuar închinat lui lângă Porta Venezia a fost dărâmat în 1549, rezidit în apropiere și desființat definitiv în 1783, ca să facă loc unor grădini. Moaștele au fost mutate în catedrala Milanului în 1532. Trei parohii din Lombardia îi poartă numele: San Dionigi la Milano, la Premana și la Carcano di Albavilla.