Dunchad al Ionei

Sfântul Dunchad (Dúnchad mac Cinn Fáelad, numit și Donatus) a fost al unsprezecelea egumen al Mănăstirii Iona și a adormit în anul 717. Este pomenit la 24 martie, iar în Donegal la 25 mai. Este socotit ocrotitorul Killclocair-⁠ului, în arhiepiscopia cu centrul la Armagh, și al marinarilor.

Era fiul lui Cenn Fáelad și nepotul lui Máel Coba, din neamul Cenél Conaill. Cei mai mulți dintre egumenii de la Iona au fost din ramuri mici ale acestui neam, dar Dunchad venea din linia domnitoare: era nepotul unui mare rege al Irlandei și nepotul de frate al altor doi, Cellach și Conall. Se pare că era descendent din Conall Gulban.

Se aude întâi de el ca egumen la Killochuir, pe coasta de sud-⁠est a Ulsterului (poate Killough, în comitatul Down). Mai târziu a ajuns egumen al Ionei, dar asupra datelor izvoarele se deosebesc. Analele Ulsterului îl pomenesc cu această slujire întâi în anul 707, în timp ce o altă sursă îl pune egumen de la 710 până la moarte. Se spune că Conamail a fost egumen al Ionei între 704 și 710, iar Dunchad a putut fi coadjutor al lui sau a fost ales în potriva lui. Tot așa, Dorbbéne în 713 și Fáelchú în 716 ar fi putut fi aleși în potriva lui Dunchad. S-⁠a mai spus că unii dintre aceștia puteau fi coadjutori, priori sau chiar episcopi la Iona.

Dorbbéne a devenit egumen în 713, dar a murit cinci luni mai târziu, la 25 octombrie 713. Leslie Toke socotește că Dorbbéne putea fi coadjutor al lui Dunchad, prior sau chiar episcop. Thomas Owen Clancy crede că această întrerupere a egumeniei lui Dunchad poate arăta tensiunile dintre grupările de monahi de la Iona care se dezbinau în privința datei Paștilor.

În vremea lui Dunchad, comunitatea de la Iona a primit rânduielile Romei: tunsura, calculul Paștilor, după unele izvoare și regula Sfântului Benedict. Învoirea finală a avut loc la stăruința Sfântului Egbert al Northumbriei, un preot format în Irlanda, care i-⁠a îndemnat cu izbândă pe monahi să lase tunsura și Paștile celtice. Pentru Beda Venerabilul, aceasta a fost semnul desăvârșit al unității în mijlocul deosebirilor, tema principală a Istoriei sale bisericești a poporului anglilor.

Când Dunchad a adormit în 717, Fáelchú a rămas în locul lui. În același an, regele Nechtan mac Derile, stăpânitorul gaelic al picților, ar fi izgonit clerul de la Iona din ținutul picților. Numele sfântului este pomenit mai ales în Irlanda și în Scoția.