Alexandru al Salonicului

Sfântul Alexandru al Tesalonicului a fost arhiepiscop al Tesalonicului în secolul al IV-⁠lea și, după unele izvoare, mucenic. Este pomenit la 9 noiembrie după fișă; izvoarele noastre nu dau ziua. Izvoarele păstrează două fire care nu se prea potrivesc: unul îl arată ca mucenic sub împăratul Maximian (305 până la 311), altul ca prezent la Sinodul I Ecumenic (325) și la Tir (335) și arhiepiscop din 305 până în 335. Ele nu pot fi socotite ușor despre aceeași persoană și aceeași păstorire, așa că citim ambele cu rezervă.

Alexandru a fost între episcopii prezenți la Sinodul I Ecumenic. După izvoare, a fost un sprijinitor activ al Sfântului Atanasie cel Mare în lupta lui cu arianismul, pentru cinstea Bisericii ortodoxe răsăritene, și a ridicat prestigiul Bisericii din Ilirul de Răsărit. Izvorul rus spune că a iscălit la Niceea ca episcop al Tesalonicului, în numele celor aflați sub el din Macedonia Întâi și a Doua, din toată Elada, Europa, Sciția, Iliria, Tesalia și Ahaia, și că este amintit de Gelasiu din Cizic. În lucrarea lui Atanasie, „Împotriva arienilor”, s-⁠au păstrat două scrisori ale episcopului Alexandru. Prima este din 322, către Atanasie, în care Alexandru își arată mulțumirea că nevinovăția lui Atanasie, învinuit de uciderea lui Arsenie, a fost dovedită. A doua este către trimisul imperial, comitele Dionisie, în care Alexandru osândește uneltirile împotriva lui Atanasie ale episcopilor eretici de la sinodul din Tir din 335. În aceeași lucrare, Atanasie îi osândește pe arienii care au încercat să-⁠l înfățișeze pe Alexandru ca pe un vinovat. Participarea lui Alexandru al Tesalonicului la sinodul din Tir din 335 și la sfințirea bisericii Învierii Domnului din Ierusalim, la 17 septembrie 335, este întărită, pe ocolite, de Eusebiu al Cezareei în viața lui Constantin cel Mare.

Unii cercetători socotesc că scrisoarea lui Alexandru al Alexandriei, cuprinsă în Istoria bisericească a lui Teodorit al Cirului, în care se osândește arianismul ca erezie, este adresată lui Alexandru al Tesalonicului, nu lui Alexandru al Constantinopolului. Botezul Teodorei, fiica lui Maximian, de episcopul Alexandru al Tesalonicului este descris de egumenul mănăstirii Acapnion, Ignatie. În sinaxarul Sfintei Mucenițe Matrona din Tesalonic, parte a Sinaxarului Constantinopolului, se spune că Alexandru, întâiul episcop al Tesalonicului după Edictul de la Milano din 313, i-⁠a adus moaștele în cetate și a zidit o biserică.

Povestirea muceniciei, în izvorul rus, spune că pentru mărturisirea lui Hristos a fost prins de păgâni și adus înaintea împăratului Maximian. Nu numai că s-⁠a numit deschis creștin, dar, la cererea de a aduce jertfă idolilor, a răsturnat cu indignare altarul idolesc. Împăratul a poruncit să i se taie capul. Când execuția s-⁠a săvârșit, împăratul și călăul au văzut un Înger al cerului mergând înaintea sufletului sfântului mucenic Alexandru care se înălța la cer. Împăratul a îngăduit creștinilor să îngroape cu cinste trupul sfântului în cetatea Tesalonic, ceea ce ei au făcut cu bucurie.