Onisifor și Porfirie

Sfinții Mucenici Onisifor și Porfirie au fost mucenici greci din creștinismul vechi, uciși la începutul veacului al IV-⁠lea (între 284 și 305), în prigoana împăratului Dioclețian. Biserica Ortodoxă îi pomenește la 9 noiembrie după calendarul vechi (22 noiembrie după cel nou).

Aflându-⁠se că Onisifor și Porfirie mărturisesc credința creștină și o propovăduiesc pe față, au fost supuși la chinuri și schingiuiri grele. Au fost bătuți pe tot trupul, apoi, așezați pe tigăi lungi, s-⁠a aprins foc și au fost arși. După aceea, sfinții au fost legați de cai sălbatici și fioroși. Târâți de ei pe pământul pietros și neted, sfinții mucenici au fost cu totul sfâșiați și în asemenea chinuri și-⁠au dat sufletele lui Dumnezeu.

Credincioșii au strâns rămășițele sfâșiate ale sfinților și le-⁠au îngropat cu cinste, iar de la ele au început să izvorască felurite minuni și vindecări. Despre așezarea sfintelor moaște ale lui Onisifor și Porfirie în satul Pangian (sau Pankean), din Macedonia, lângă muntele Pangeu, și despre minunile care izvorau din ele, se pomenește în a noua cântare a canonului alcătuit de sfântul Iosif Imnograful (mort în 886).