Nectarie de la Eghina

Sfântul Nectarie de la Eghina, mitropolitul Pentapolei, este unul dintre cei mai iubiți sfinți ai vremurilor din urmă. Ierarh smerit și blând, prigonit pe nedrept, a trăit în sărăcie și rugăciune și a trecut la Domnul în 1920. Prin moaștele lui de la Eghina, Dumnezeu a săvârșit și săvârșește nenumărate vindecări.

Tinerețea

S-⁠a născut la 1 octombrie 1846 la Silivria, în Tracia, cu numele de Anastasie Kefalas, într-⁠o familie săracă și evlavioasă. La paisprezece ani a plecat la Constantinopol să muncească și să învețe. Mai târziu a fost învățător pe insula Chios, iar în 1876 a intrat în monahism la mănăstirea Nea Moni, unde a primit numele de Lazăr, iar la hirotonia în diacon pe cel de Nectarie.

Ierarhul prigonit

Cu ajutorul unor binefăcători și al patriarhului Sofronie al Alexandriei, a studiat teologia la Atena. A slujit apoi în Patriarhia Alexandriei, unde a fost hirotonit preot și, în 1889, mitropolit al Pentapolei. Iubirea poporului față de el a stârnit însă invidia unor clerici, iar prin clevetiri a fost îndepărtat din slujire fără judecată.

A venit în Grecia, unde, sărac și necunoscut, a primit cu smerenie slujba de predicator în Eubeea și apoi în alte ținuturi. Din 1894 a condus Școala Teologică Rizarios din Atena, fiind pentru elevi un părinte duhovnicesc. A scris numeroase cărți de învățătură și de rugăciune.

Eghina

În 1904 a întemeiat pe insula Eghina mănăstirea de maici a Sfintei Treimi, unde s-⁠a retras în 1908. Acolo a trăit ca un simplu monah, lucrând cu mâinile sale, povățuind maicile și primind pe cei care veneau la el.

Bolnav greu, a fost internat într-⁠un spital din Atena, în salonul celor săraci, și a trecut la Domnul la 9 noiembrie 1920. După tradiție, un paralizat din patul alăturat a fost vindecat atingându-⁠se de haina lui.

Cinstirea

Patriarhia Ecumenică l-⁠a trecut în rândul sfinților în 1961. Moaștele lui se află în mănăstirea de la Eghina, unde vin pelerini din toată lumea. Este prăznuit la 9 noiembrie.