Alexandru Derjavin

Sfântul Preot Mărturisitor Alexandru Derjavin a fost preot al Bisericii Ruse în regiunea Moscovei și a murit în surghiun, la 25 martie 1933. A fost numărat între noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei prin hotărârea Sfântului Sinod din 12 martie 2002, pentru cinstire în toată Biserica. Este pomenit după calendarul vechi la 12 martie, ziua morții lui după stilul nou, și în Soborul Noilor Mucenici și Mărturisitori ai Rusiei.

S-⁠a născut în 1864 în satul Zelențino, ținutul Klin, gubernia Moscova, ca fiu al diaconului Serghie Derjavin. În 1887 a terminat seminarul teologic din Vifania și a fost hirotonit preot la biserica Nașterii Maicii Domnului din satul Aleksandrovo, ținutul Zvenigorod. În 1897 a fost mutat la biserica Sfintei Treimi din satul Troițkoe, ținutul Zvenigorod. În anii de slujire la Troițkoe a primit brâul preoțesc (1900), skufia (1905), kamilavca (1913) și crucea pectorală (1916), iar în 1915 ordinul Sfânta Ana clasa a III-⁠a. A fost duhovnic al celui de-⁠al șaselea district protopopesc din ținutul Zvenigorod. În 1901 a refăcut biserica satului, cu reclădirea clopotniței.

A fost arestat în noaptea de 1 spre 2 ianuarie 1930, fără ca să i se aducă vreo învinuire. A fost dus în închisoarea interioară a NKVD de la Lubianka. A fost interogat o singură dată, la 3 ianuarie. I s-⁠a adus învinuirea de agitație antisovietică și de participare la răscoala de la Zvenigorod. Părintele Alexandru nu s-⁠a recunoscut vinovat de agitație antisovietică și a spus că nu știe nimic despre răscoală și nu are ce spune. La 5 ianuarie a fost mutat în închisoarea Butîrka. La 12 februarie 1930 troica de pe lângă reprezentanța OGPU pentru regiunea Moscova l-⁠a osândit la trei ani de surghiun în Ținutul de Nord. În surghiun și-⁠a stricat sănătatea și a murit la 25 martie 1933.