Nicodim de la Mammola

Cuviosul Nicodim de la Mammola (sau de la Cirò) a fost monah italo-⁠grec din Calabria, născut în jurul anului 900 și mort la 25 martie 990, în vârstă de aproape 90 de ani. Este pomenit la 12 martie și cinstit ca sfânt în Calabria; izvoarele noastre nu arată o glorificare mai largă.

Locul nașterii nu se știe sigur: unii îl pun la Ypsicron (azi Cirò), alții la Sikron, poate distrus de sarazinii emirului Hasan în anii 950 până la 952. Părinții lui se numeau Teofan și Pandia și au încredințat educația duhovnicească a fiului unui preot, Galaton. De timpuriu a simțit chemarea spre monahism și a vrut să se alăture nevoitorilor așezați în ținutul numit Mercurion, pe stâncile Pollino din Calabria. Starețul auster, Sfântul Fantin, nu l-⁠a primit la început, socotindu-⁠l prea fragil pentru osteneli, dar în cele din urmă a cedat, văzând rugăciunea lui statornică și suferințele trupești. Prin sfințenia și asprimea lor, monahii calabrezi, între care Sfântul Nil din Rossano, au fost lăudați de Oreste, patriarhul Ierusalimului. Fantin a venit să-⁠i vadă înainte de a pleca în Grecia și a găsit o viață plină de asceză.

La început, Nicodim s-⁠a retras pe muntele Cellerano (azi San Nicodemo), în ținutul Locride, unde faima lui a adunat o nouă obște de monahi. Obștea era amenințată de incursiunile sarazinilor și Nicodim s-⁠a mutat la Gerace, apoi la Mammola, unde s-⁠a întemeiat mai târziu o mănăstire.

La mormântul lui s-⁠au raportat minuni și a fost socotit sfânt. În 1080, sub normanzi, mica capelă din loc a fost prefăcută într-⁠o biserică mai mare, iar mănăstirea din Mammola a fost refăcută și înzestrată cu privilegii și bunuri. Moaștele au fost mutate într-⁠o biserică nouă din Mammola în 1580 (izvorul rus spune 1501, din mănăstirea Cellerano, și pomenește această mutare în prima duminică din septembrie). În 1630 a fost proclamat ocrotitor al orașului, iar ziua pomenirii a fost fixată la 12 martie. Izvorul rus mai notează 12 mai ca zi a nașterii.