Alexandru I

Sfântul Sfințit Mucenic Alexandru I a fost episcop al Romei la începutul secolului al II-⁠lea. Biserica Ortodoxă îl pomenește la 16 martie ca sfințit mucenic. Despre viața lui nu se știu aproape deloc lucruri sigure.

Sfântul Irineu de Lyon îl socotește al cincilea episcop al Romei după Sfântul Petru, urmaș al lui Evarist. Eusebiu de Cezareea spune că a păstorit zece ani și a murit în al treilea an al împăratului Adrian. Anii pontificatului se dau diferit: în jurul lui 109 până la 119, 107 până la 116, 106 până la 115. Liber Pontificalis, scriere mai târzie, îl spune roman de neam, din regiunea Caput Tauri, și îi atribuie obiceiuri liturgice, cum ar fi binecuvântarea caselor cu apă și sare și o rugăciune adăugată în Canonul Liturghiei. Istoricii socotesc aceste știri neverosimile, iar scrisorile puse sub numele lui sunt apocrife.

Nici Irineu, nici Eusebiu nu vorbesc despre moartea lui ca martir. Sinaxarul OCA spune că a fost ars de viu la 3 mai 119, din porunca împăratului Adrian. Liber Pontificalis îl confundă cu un alt martir cu același nume, înmormântat pe via Nomentana, la șapte mile de Roma, împreună cu Evențiu și Teodul, la 3 mai. Despre acești trei nu se mai știe decât numele. O tradiție mai târzie îl face pe Alexandru convertitorul guvernatorului Ermes. Moaștele lui ar fi fost mutate la Freising, în Bavaria, în 834.