Antonie Meskhi

Sfântul Cuvios Antonie Meskhi a fost un monah georgian din a doua jumătate a veacului al XIII-⁠lea, luminător al lezghinilor. Era un om foarte învățat, „nevoitor și desăvârșit în cârmuire”, și s-⁠a nevoit în lavra David Gareja. Nu s-⁠au păstrat știri biografice, dar faptul că a fost numit „soarele georgienilor” spune mult. S-⁠a nevoit împreună cu Pimen nebunul pentru Hristos, spre slava lui Dumnezeu și folosul țării, într-⁠o vreme când țara era nimicită de năvălirile mongolilor, necredința se întărise, iar chiar regele Dimitrie cel Devotat (pomenit la 25 martie) cădea în neorânduială. Catolicosul Nicolae l-⁠a mustrat pe rege pentru nelegiuire, iar împotrivirea regelui l-⁠a silit să lase scaunul patriarhal și să trăiască ca un simplu pustnic.

Pimen și Antonie, plini de harul lui Dumnezeu, știau că dacă regele și mai-⁠marii se pocăiesc, se va pocăi și poporul, și de aceea au început să se îngrijească de neam prin sfătuirea și mustrarea regelui. Cronica Kartliei spune că sfinții bătrâni îl mustrau pe rege și pe tot poporul, „dar nu au fost ascultați”. Au adăugat apoi propovăduirea între păgâni. Cronicarul povestește că Pimen a întors de la păgânătate neamul lezghinilor, care stăruie în credința lui Hristos. Prin voia lui Dumnezeu și rugăciunea sfinților s-⁠a împlinit marea dorință a lui Pimen și a lui Antonie: regele Dimitrie s-⁠a pocăit de nelegiuirea lui și și-⁠a încheiat viața cu moarte mucenicească. Biserica Georgiei îl pomenește pe Antonie la 16 martie (stil vechi; 29 martie stil nou).